Alele, alele, de unde atatea alele?

Inainte de a prezenta intr-o maniera mai organizata si mai amanuntita nedumeririle mele cu privire la ceea ce eu consider a fi contradictii in neo-Darwinism, voi mai zabovi putin in acest articol asupra comentariului pe care mi l-a adresat Edi la articolul anterior. Alegerea titlului de astazi are de-a face, metric vorbind, cu vechea melodie cantata de Luigi Ionescu (mai jos).

[youtube https://www.youtube.com/watch?v=spphGN9JlEo&w=560&h=315]

Se poate observa usor diferenta dintre “alele” si “lalele”, o litera in plus sau minus ducand la o semnificatie cu totul diferita a celor doua cuvinte. Si in cazul tandemului Lenski/Lensky avem de-a face cu doua semnificatii (persoane) diferite: chiar daca numarul de litere este identic, ultima litera este diferita, desi inrudita. Ceea ce as vrea sa sugerez este ca, mult mai mult decat in cazul cuvintelor, o “litera” diferita (sau mai multe) in genom, poate avea urmari dezastruoase: te-ai putea naste cu o ureche pe nas! Dar, sa luam comentariile lui Edi in ordinea prezentata de dansul.

“Mai intai, stramosul comun al reproducerii sexuale este prima eukariota care s-a reprodus prin meioza. Nu am specificat pentru ca era de la sine inteles. Am specificat ca procesul catalitic folosit in meioza are la baza acelasi tip de enzima ca la procariote si este in esenta acelasi proces de reparare a ADN-ului.”

Nu este atat de simplu ca, intr-o singura fraza, sa se ofere o “solutie” la una dintre cele mai complicate probleme pe care le intampina modelul neo-Darwinist, si anume, aparitia meiozei. Desi nu se poate face educatie in biologie pe un blog, va fi necesar ca in seria de articole pe care o voi incepe sa ne uitam mai atent la tipurile de celule cat si de inmultire/reproducere, incercand sa evaluam in ce masura sau ce probabilitate ar fi ca o astfel de evolutie de la prokariote la eukariote sau de la mitoza la meioza sa fie posibila. Deocamdata doar o precizare: meioza nu are rol in repararea ADN-ului, ci doar mitoza! Meioza este cea care ofera diversitate.

“Deci evolutia este, in sinteza moderna, schimbarea frecevntei aleleor intr-o populatie, si aici crossing-overul si recombinarea in timpul meiozei joaca rolul pricipal. Nu am negat rolul mutatiilor. Cand an spus „motorul” am inteles forta principala a evolutiei.”

In sinteza moderna, schimbarea frecventei alelelor intr-o populatie se intelege de regula ca o crestere in numarul de alele. Crossing-over si recombinarea in timpul meiozei nu poate juca rolul principal in evolutie, ci doar ofera diversitate. Este ca si cum folosesti un numar de carti de joc, sa spunem ca ai 46 de carti, si le poti combina si recombina intr-un numar imens de variatiuni, dar vei ramane cu 46 de carti, sau altfel spus, vei avea “evolutie pe orizontala”, numita si micro-evolutie. Nu vei avea insa o “evolutie pe verticala”, care necesita o inmultire a alelelor (genelor). Neintelegerea pleaca de la faptul ca folosim cu prea multa usurinta termenul “evolutie” fara a-l defini cum ar trebui. Ce este “evolutia”?  Este “schimbare in timp”? Asta se poate observa si demonstra. Dar poate fi inclus aici si conceptul de “stramos comun” pe care o evolutie “pe verticala” ar trebui sa-l demonstreze? Asa ceva nu s-a demonstrat inca! Modelul neo-Darwinist trebuie sa explice inventarea unui numar incredibil de mare de noi alele in genom, (doar ca exemplu: genomul uman este de aproximativ 700 de ori mai complex decat cel al bacteriei E. Coli) si singurul “motor” invocat (the only game in town) sunt mutatiile aleatorii. Asa cum atat evolutionistii cat si creationistii au amintit, daca este sa observam “evolutia la lucru” cel mai probabil este ca ea sa fie observata la lucru in microbi, datorita atat “simplitatii” genomului (o reducere vulgara a termenului) cat si ratei mult mai ridicate de multiplicare combinata cu un numar imens de organisme angrenate in proces. De asta au facut Behe (ideologie: ID) si Lenski (ideologie: evolutionist) experimente de lunga durata (16+, respectiv 20+ de ani) cu Plasmodium si E. Coli.

“Termenul general de mutatie aleatorie cuprinde si recombinarea aleatorie a genelor pe cromozomi in meioza. Mutatiile moleculare in secventa ADN-ului aduc informatie noua, dar in procent mult mai mic si nu sunt cauza principala a diversitatii in lumea vie.”

Da, diversitatea rezulta din recombinarea aleatorie a genelor pe cromozomi, si mutatiile aduc un numar extrem de mic de informatie noua(de altfel, neglijabila). De unde vine informatia noua? Si cum se poate demonstra? Aici ne trebuie raspunsuri!

“Adaptarea la antibiotice sau la functii letale noi nu se face prin reducere ci prin acumularea de plasmide de la alte bacterii prin „competenta naturala” si „transfromare bacteriala”
Vezi aicisi aici.ce spune experimentul si microscopul electronic, nu ideologi ca Lensky si Behe.”

Lasand la o parte plasarea lui Behe si Lenski in aceeasi oala ideologica, eu m-am referit foarte clar la cele doua experimente cand am amintit ca rezultatele obtinute au aratat ca adaptarea bacteriilor (nu era vorba de antibiotice) s-a produs prin modificari in genom reprezentand nu aducere de informatie noua ci reduceri de informatie/functie. “Competenta naturala” se refera doar la bacterii, pe cand la eukariotele animale este vorba de “competenta artificiala sau indusa” provocata prin experimente de laborator unde omul modifica conditia celulei pentru a i se insera material genetic nou.

“Cand am spus „pe orizontala” am inteles „pe orizontala” si intre gametii care schimba informatie in fertilizarea oului. Acumularea de informatie in reproducerea sexuala este egala cu radical din G, unde G este marimea genomului. Inmutirea sexuala (meioza) apare prima data in raportul fosilelor acum 1,3 miliarde ani. Fa socoteala. Este mai mult decat era nevoie pentru a produce toate speciile disparute sau extante.”

Mai intai as dori ceva citate din surse respectabile ca acum 1,3 miliarde de ani sunt urme de inmultire sexuata. Despre avantajele sau dezavantajele inmultirii sexuate s-a spus mult, insasi PBS a prezentat chestiunea in seria PBS-5. Asa cum s-a amintit, sunt destule inconveniente in ce priveste inmultirea sexuata. Este mai ineficienta datorita necesarului sporit de energie, doar 50% din gene sunt transmise generatiei urmatoare, este costisitor din punct de vedere biologic “intretinerea” organelor sexuale cat si necesitatea de a avea mecanisme care sa opreasca sistemul imun masculin de a-si distruge spermatozoidul (care este diferit din punct de vedere genetic) sau pe cel feminin de a respinge acel intrus, necesitatea ca femelele sa cheltuiasca mult mai multa energie in cresterea progeniturii, ca sa nu mai vorbim ca daca unul din cele doua sexe dispare, specia va fi amenintata cu extinctia. Si oricate miliarde de ani de inmultire sexuata se invoca, sa ne amintim ca pana pe la 550 milioane de ani in urma, in Cambrian, nu prea exista mare lucru. “Explozia” Cambrianului nu este un mit.

Nu cred ca intre Edi si mine sunt diferente ireconciliabile in ce priveste teoriile despre origini. Eu sunt doar mult mai sceptic, dansul este mult mai credincios!

Leave a Reply