Inquiro, Divide, et Impera

Pe 21 Septembrie 2018, revista Nature a preluat stirea senzationala publicata initial intr-un articol de presa al Societatii Regale din Londra ca a fost descoperita scrisoarea originala a lui Galileo catre Benedetto Castelli, un matematician la Universitatea din Pisa. In aceasta scrisoare, scrisa in 1613,  Galileo si-a prezentat pentru prima data argumentele sale in favoarea ideii ca cercetarea stiintifica ar trebui sa fie independenta de doctrina teologica, ceea ce a declansat o criza care s-a soldat in final cu condamnarea lui Galileo de catre Inchizitie pe motiv de erezie.

Scrisorile pe care Galileo le-a scris, in special in perioada cand locuia la Florenta, erau adesea copiate de catre cititori si circulau in copii multiple. Aceasta scrisoare catre Castelli a fost si ea copiata, probabil chiar de catre Castelli (care apoi a returnat lui Galileo originalul), si o copie a fost inaintata Inchizitiei din Roma pe 7 Februarie 1615 de catre Niccolò Lorini, un frater (lat.) Dominican, copie care se afla si astazi in arhivele Vaticanului. Dar “scrisoarea lui Galileo” circula in doua variante. Pe langa copia trimisa Inchizitiei, exista o copie care era diferita, prin aceea ca limbajul folosit era ceva mai moderat, mai putin inflamatoriu pentru biserica catolica. Ei bine, Galileo a pretins ca aceasta a fost scrisoarea sa originala. Pe 16 Februarie 1615 Galileo trimite prietenului sau Piero Dini, un cleric din Roma, aceasta versiune modificata (impreuna cu o copie a scrisorii inaintata Inchizitiei de catre Lorini) si l-a rugat sa o inainteze teologilor de la Vatican. Galileo a pretins ca versiunea trimisa Inchizitiei de catre Lorini a fost modificata de catre dusmanii sai pentru a-l pune intr-o lumina cat mai nefavorabila in fata Inchizitiei, de care se temea, evident.

Descoperirea scrisorii originale a lui Galileo catre Castelli, facuta de catre Salvatore Ricciardo in biblioteca Societatii Regale cu ocazia vizitei la Londra pe 2 August 2018, scrisoare in care anumite pasaje sau cuvinte au fost editate de insusi Galileo, a scos in relief faptul ca Galileo, de frica Inchizitiei, a mintit cand a afirmat ca versiunea mai putin inflamatorie este cea originala iar cea trimisa Inchizitiei a fost “editata” de catre dusmanii sai. Ambele versiuni sunt scrise de Galileo, cel putin asa se pare in urma examinarii scrisorilor de catre experti. Doar ca aceasta scrisoare descoperita recent se credea a fi disparuta de mult, si astfel nu se stia cu precizie daca ceea ce a pretins Galileo era adevarat sau nu.

Inchizitia era mana dreapta a suveranului pontif, varful piramidei eclesiastice care nu permitea nimanui libertatea de a gandi in afara dogmelor bisericii. Nu cred ca este cazul sa amintesc ororile savarsite pe timpul Evului Mediu, dar nu numai atunci, ci oricand, “in numele Domnului” si al “unitatii de credinta”. “Erezia” nu trebuia sa fie neaparat factuala, ci era suficient un numar minim de reclamatii, banuieli, sau martori mincinosi pentru a fi judecat si condamnat. Sinedriul iudaic a facut la fel, au fabricat “blasfemie” si au condamnat la moarte pe Isus. Cuvantul “inchizitie” vine de la verbul latin inquiro, care inseamna “a cerceta in amanunt”. Dar Inchizitia nu astepta neaparat sa apara reclamatii din partea publicului cu privire la “abaterile” unora de la reguli, ci cauta in mod activ pe cei care erau pur si simplu doar banuiti ca ar fi avut opinii diferite decat li se permitea de catre autoritatea eclesiastica.

Faptul ca Galileo a mintit, cu speranta de a-si salva viata, nu trebuie sa fie judecat prin prisma celui care nu a fost niciodata implicat intr-o criza intelectuala sau existentiala cu autoritatile, politice sau religioase, autoritati care isi aroga drepturi divine in mod fraudulos. Si, mai ales, nu trebuie sa fie judecat cu asprime de catre adventistul de ziua a saptea al anului de gratie 2018, pentru ca noi, adventistii, am ajuns sa realizam in doar 150 de ani ceea ce a luat catolicilor aproximativ 700 de ani, si anume, am ajuns ca astazi sa avem cea mai structurata organizatie din istoria crestinismului, cu patru nivele de autoritate peste cel al bisericii locale: Conferinta, Uniunea, Diviziunea, si Conferinta Generala.

Desi fratele meu in lege m-a mustrat intr-un comentariu recent (“Aș sugera ca referirea la defectele coreligionarilor s-o tratezi în altă parte (sau mai bine deloc!)”), eu nu consider ca administratia bisericii trebuie aparata in cazurile de abuz de putere. Abuzuri de putere, intr-o forma sau alta, s-au manifestat inca de la formarea bisericii. Ellen White le-a condamnat in mod oficial, public, atunci cand administratia a luat pozitii diferite de ale sale, dar trebuie sa fim onesti si sa recunoastem ca insasi EGW a facut apel la autoritate (“Domnul mi-a aratat”, “Domnul mi-a zis”, etc.) pentru a-si impune opiniile sale in fata altor lideri ai bisericii. Nimeni nu cunoaste istoria bisericii mai bine decat George Knight, fost profesor emerit la Universitatea Andrews, astazi pensionar dar inca activ, ca individ, producand carti si articole pe diferite subiecte legate de viata si istoria bisericii. Intr-un articol recent intitulat Adventist FBI and the Wicky Sticky Thicket publicat in revista Spectrum, George Knight spune in introducere:

“Biserica AZS traverseaza o perioada interesanta si dificila. In ultimii trei ani, o mare parte din energia celor de la varful administratiei a fost cheltuita pe subiectul conformarii, a respectarii regulilor (compliance) ca mod de realizare a unitatii.

Inainte de prima sectiune majora a acestui articol as vrea sa prezint cateva idei care sunt revelatoare.

  • O biserica crestina adevarata este o societate voluntara. Oamenii se alatura, sau chiar lucreaza pentru ea, din propria dorinta si din sentimentul ca sunt chemati de Dumnezeu.
  • Singura baza pentru unitatea crestina sunt: invatatura clara a Bibliei, increderea reciproca, si dragostea pentru Dumnezeu.
  • Unitatea si respectarea regulilor (conformismul) nu sunt acelas lucru. Respectarea regulilor poate fi impusa, dar adevarata unitate nu poate fi niciodata impusa cu forta.
  • Unitatea crestina nu se bazeaza niciodata pe suspiciune, teama, amenintari, sau repros public.
  • Ellen White a avut dreptate cand a scris ca “inceputul marii apostazii a constat in incercarea de a inlocui autoritatea lui Dumnezeu sau a o completa prin autoritatea bisericii” (Marea Lupta, p. 289 – 290).
  • Singurele ocazii de-a lungul istoriei cand bisericile au trebuit sa foloseasca forta sau amenintarile pentru realizarea unitatii a fost cand bisericilor le-a lipsit cuvantul clar al lui Dumnezeu.
  • Acesta este si cazul nefericit al bisericii AZS in 2018.
  • In consecinta, cu tristete ma simt obligat sa scriu din nou despre criza curenta din adventism. Ca biserica, noi trebuie nu doar sa admitem seriozitatea problemelor cu care suntem confruntati, ci liderii nostri trebuie sa posede curajul profetilor si apostolilor pentru a face fata cu fermitate acestor probleme.” (traducerea mea)

Problema este ca, asa cum observam si din atitudinea lui Galileo, “curajul profetilor si apostolilor” este o trasatura destul de rara printre cei ce fac parte din sistemele religioase. Nu oricine este un Jan Hus sau Giordano Bruno. Teama de cei din varful piramidei ii face pe cei din pozitiile “de mai jos” sa-si plece grumazul, sa accepte nedreptatea, sa taca, sa-si faca mea culpa cand sunt somati, sau chiar sa ia apararea celor de la “varf”. La ce criza se refera George Knight si care sunt chestiunile “fierbinti” care confrunta biserica?

Criza curenta in adventism are de-a face pe de o parte cu tendinta tot mai evidenta de centralizare a puterii executive la nivelul Comitetului Administrativ al Conferintei Generale (ADCOM), si in special al presedintelui actual (Ted Wilson). Daca intrebi presedintele, el va spune ca de fapt criza curenta este lipsa unitatii doctrinale (citeste “uniformitatea”), adica deosebirile de opinii si practici religioase intre anumite departamente, lideri, sau membri laici.

Pe de alta parte, tensiunile existente in biserica, fie ca sunt camuflate sau publice, se datoreaza polarizarii tot mai evidente spre cele doua extreme (fundamentalism si liberalism) pe cateva subiecte importante, ca: hirotonirea femeii, teologia creatiei/originilor, abordarea aspectelor legate de sexualitate (LGBTQ), hermeneutica Bibliei, sau atitudinea fata de deciziile sau actiunile celor din varful administratiei. Inca din cuvantarea inaugurala dupa alegerea sa in 2010 ca presedinte al Conferintei Generale, impresia mea despre Ted Wilson a fost ca avea sa-si foloseasca mandatul pentru doua obiective primare: orientarea bisericii spre fundamentalism si, in acelas timp, consolidarea pozitiei sale executive in fruntea ierarhiei eclesiastice. Ceea ce a urmat dupa 2010 a confirmat temerile mele si ale altora. Cateva exemple:

  • In 2011 CG organizeaza un “Comitet de Studiu al Teologiei Hirotonirii”, in special hirotonirea femeilor, subiect fierbinte care se discuta inca din 1990 fara a se ajunge la o rezolutie. Speranta presedintelui a fost ca majoritatea celor 94 de membri ai comitetului vor vota impotriva hirotonirii, deoarece presedintele se afla printre acei fundamentalisti care resping hirotonirea femeii. Actvitatea comitetului s-a desfasurat in patru convocari, ultima fiind in 2014. Majoritatea, 62 delegati (doua treimi) au votat insa pentru hirotonirea femeilor. Acest studiu trebuia sa fie prezentat de catre presedinte la Sesiunea Conferintei Generale din San Antonio in 2015, dar presedintele nu l-a prezentat pentru ca nu era un raport dupa placul sau! Astfel, votul majoritatii delegatilor, alcatuit din fundametalisti si delegati din Africa si Sud-America, a respins propunerea facuta din sala de a se permite Diviziunilor sa hotarasca pentru ele insele ce anume era mai potrivit de facut pe teritoriul lor.
  • In urma votului din 2015 biserica s-a polarizat si mai mult. Diviziunea Nord-Americana a continuat sa hirotoneasca femei in functia de pastorite, aflandu-se pe lista “dizidentilor” impreuna cu diferite alte Uniuni, Conferinte, sau comunitati care au fost nemultumite de ceea ce s-a petrecut la San Antonio.
  • In 2016 presedintele si cabinetul sau emite documentul “Unitatea in Misiune: Proceduri de Reconciliere a Bisericii”, unde “unitate” inseamna, de fapt, subordonare.
  • In 2017 presedintele si cabinetul sau formeaza “Comitetul de Supraveghere si Implementare a Unitatii”, sau UOC (de la Unity Oversight Committee).
  • La sugestia UOC, administratia CG (sau ADCOM, de la CG Adminstration Committee), elaboreaza un document al “Credinciosiei” (“Procedures for Reconciliation and Adherence in Church Governance”) prin care se cerea Diviziunilor si Uniunilor bisericii adeziunea, prin semnatura presedintelui lor, fata de hotararile ADCOM si Manualul de Activitate (sau WP, de la Working Policy) ale bisericii. Cei care nu ar fi semnat ar fi pierdut dreptul de opinie, de vot, si de a participa in subcomisii de lucru. Acest document trebuia mai intai sa fie votat de Consiliul Anual (CA) 2017 al Comitetului Executiv al CG (care include, pe langa ADCOM, pe toti presedintii de Diviziune si Uniune).
  • Documentul a fost prezentat in ultimele momente ale CA 2017, fara ca delegatii sa fi avut timp sa citeasca cele 14 pagini ale documentului. Presedintele a incercat, deci, sa obtina un vot din ignoranta. Dar nu a reusit. S-au ridicat voci si s-au pus sub semnul intrebarii metoda si scopul acestei proceduri, apoi majoritatea delegatilor a votat ca documentul sa fie returnat catre ADCOM pentru a fi rectificat.
  • Ei bine, dupa acest Consiliu Annual 2017, ADCOM isi da pe fata arama in mod indubitabil. Thomas Lemon a fost destituit din functia de lider al UOC (pesemne pentru ca a raportat ca in discutiile pe care le-a avut cu diversi lideri ai Diviziunilor Nord-Americana, Trans-Europeana, si Inter-Europeana, el nu a observat nici un semn de rebeliune din partea acestor lideri, ci doar ingrijorare). Apoi, fara sa se astepte Consiliul Anual 2018 cand documentul rectificat avea sa fie re-propus pentru vot, in Iulie 2018 ADCOM voteaza, tot la “recomandarea” UOC pe baza discutiilor avute in prealabil la nivelul Diviziunilor si Uniunilor, un document care prevedea procedurile de examinare a modului de respectare (subordonare) a regulilor si hotararilor CG si ale ADCOM de catre nivelurile inferioare ale bisericii, precum si masuri care aveau sa fie luate impotriva celor care se faceau vinovati de neconformare. Ceea ce a generat furia lui George Knight si a multora a fost organizarea a cinci comisii de cercetare a cazurilor de nesubordonare, asta fara ca ADCOM sa se consulte cu liderii altor nivele de organizare inferioare. Aceste comisii sunt formate aproape exclusiv din angajatii Conferintei Generale. Nici un membru al vreunei Diviziuni, Uniuni, sau Conferinte nu a fost inclus. Comisiile au fost organizate pe subiectele majore ale neintelegerilor actuale in biserica, dupa cum urmeaza:
  • 1. Comisia pentru Politicile de baza ale Conferintei Generale
    J. Raymond Wahlen, II, lider
    Daisy J. F. Orion, secretar
    Guillermo E. Biaggi
    Claude J. Richli
    Doi membri aditionali care vor fi numiti ulterior
    Invitati: Paul H Douglas, Asociatul GCAS din regiunea examinata
    Consilier Legal: Josue Pierre
    Ex Officio: Ted N.C. Wilson, G.T. Ng, Juan R. Prestol-Puesan
  • 2. Comisia pentru Doctrine, Politici, Declaratii & Reguli pentru organizatiile si institutiile bisericii care predau Creatia/Originile
    Artur A. Stele, lider
    James L. Gibson, secretar
    Kwabena Donkor
    Chantal Klingiel
    Ronald Nalin
    Suzanne Phillips
    Karen J. Porter
    Michael L. Ryan
    Timothy G. Standish
    John H. Thomas
    Randall W. Younker
    Consiler Legal: Jennifer Woods
    Ex-Officio: Ted N.C. Wilson, G.T. Ng, Juan R. Prestol-Puesan
  • 3. Comisia pentru Doctrine, Politici, Declaratii si Reguli pentru organizatiile si institutiile bisericii cu privire la homosexualitate
    Artur A. Stele, lider
    Elias Brazil de Souza, secretar
    Lisa M. Beardsley-Hardy
    Gary T. Blanchard
    Peter N. Landless
    Ekkehardt F.R. Mueller
    Neil Nedley
    Elaine Oliver
    Willie Oliver
    Kathryn Proffitt
    Gerson P. Santos
    Lori T. Yingling
    Consilier Legal: Thomas E. Wetmore
    Ex Officio: Ted N.C. Wilson, G.T. Ng, Juan R. Prestol-Puesan
  • 4. Comisia pentru Doctrinele distincte ale bisericii adventiste de ziua a saptea pentru organizatiile si institutiile bisericii
    Elias Brasil de Souza, lider
    Clinton L. Wahlen, secretar
    Raquel Arrais
    Mark A. Finley
    Pavel Goia
    Hensley M. Moorooven
    Jerry N. Page
    Heather-Dawn Small
    Ella S. Simmons
    Brad Thorp
    Alberto R. Timm
    Consilier Legal: Todd R. McFarland
    Ex-Officio: Ted N.C. Wilson, G.T. Ng, Juan R. Prestol-Puesan
  • 5. Comisia pentru Doctrine, Politici, Declaratii si Reguli pentru organizatiile si institutiile bisericii cu privire la tema hirotonirii
    Guillermo E. Biaggi, lider
    Hensley M. Moorooven, secretar
    Abner De los Santos
    Mark A. Finley
    Frank M. Hasel
    Janet Page
    Jerry N. Page
    Michael L. Ryan
    Galina Stele
    Consilier Legal: Karnik Doukmetzian
    Ex-Officio: Ted N.C. Wilson, G.T. Ng, Juan R. Prestol-Puesan

Este grav ca aceste comisii au fost deja activate, desi in mod normal era necesar ca mai intai sa se voteze din nou in Octombrie 2018 la Consiliul Annual al Comitetului Executiv acel document respins in 2017. Doar dupa vot si in cazul acceptarii acelui document ar fi avut rost un plan de adresare a problemelor de neconformitate. Insa cu aceste comisii deja alcatuite si activate, votul din Octombrie 2018, fie ca e pozitiv sau negativ, nu are nici o relevanta. ADCOM si presedintele si-au asigurat deja puterea suprema la varful piramidei. Dar ceea ce este si mai grav este ca insusi presedintele si ADCOM sunt vinovati de nerespectarea a ceea ce este numit “Working Policy”, deoarece o astfel de actiune este doar la latitudinea intregii Conferinte Generale adunata in Sesiunea periodica la cinci ani!

Nu doar George Knight a reactionat vehement impotriva acestor decizii si masuri luate de ADCOM si presedinte. Cei care sunt versati in limba engleza pot gasi in acest articol informatii aditionale si documente oficiale ca reactie din partea unor Uniuni, Conferinte, si biserici locale.

Daca nu se vor gasi oameni care sa aiba “curajul profetilor si apostolilor” pentru a se pune capat acestor tendinte spre tiranie religioasa, ADCOM si Presedintele Conferintei Generale au creat un sistem in care ei sunt atat autoritatea legislativa cat si autoritatea judiciara a bisericii. Cei gasiti vinovati de nesupunere, fie ca sunt Diviziuni, Conferinte, biserici locale, sau membri, vor fi extirpati din trupul bisericii. Vor ramane in biserica doar capetele deja plecate, sufletele deja triste, mintile deja intunecate, practicile deja irelevante, intr-un cuvant va ramane o turma supusa pe care presedintele o va conduce dupa cum vrea mușchii lui. Spuneți-i cum vreți, Inchiziție sau FBI Adventist, dar… e tot un drac.

Leave a reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.