Costume elegante, oameni frumoși … și cam atȃt

Am urmărit cu deosebit interes emisiunea “La ȋnceput” prezentată de Centrul Media Speranţa TV pe data de 25 Octombrie 2018. Asta nu pentru că aș fi un telespectator devotat al emisiunii (nu am urmărit-o ȋn direct), ci am aflat de ea datorită editorialelor pe care domnul Edmond Constantinescu le postează pe blogul său. Desigur, interesul meu a fost generat de către titlul promiţător al emisiunii, ca unul care sunt preocupat cu inţelegerea atȃt a Genezei cȃt și a știinţelor naturii, atȃt cȃt pot, evident, fără să am pretenţii dincolo de bunul simţ.

Emisiunea a fost introdusă de către moderator ca fiind “o dezbatere interconfesională”, deși termenul e cam pretenţios pentru ceea ce a urmat. Din introducerea emisiunii am ȋnţeles că tema “dezbaterii” a fost aleasă ca un fel de reacţie ȋn urma unui număr mare de comentarii ale telespectatorilor la o emisiune precedentă pe tema “De ce ne pleacă tinerii din biserică?”. S-a amintit faptul că sondaje de opinie recente au arătat că aproximativ 35% din tineri părăsesc biserica deoarece “nu găsesc răspunsuri la ȋntrebările lor” ȋn legătură cu originea lumii. Mai exact, ne explică moderatorul, tinerii pleacă din biserică motivȃnd că au urmărit dezbateri televizate ȋntre creaţioniști și evoluţioniști și “creaţioniștii nu au avut argumente suficiente”. Această introducere a creat ȋn mod lucrativ un interes deosebit al telespectatorilor, impresia dată fiind aceea că emisiunea de faţă avea să aducă acele argumente așteptate ȋn favoarea creaţiei, că emisiunea “La ȋnceput” avea să ofere mult doritele răspunsuri la ȋntrebările tinerilor care “pleacă din biserică”. A reușit emisiunea să ȋndeplinească acest deziderat? Nici pe departe!

Prima parte a emisiunii

Ȋn introducerea emisiunii moderatorul a afirmat ca ȋn creștinismul primelor secole interpretarea Genezei de către părinţii bisericești s-a făcut din două perspective, fie perspectiva literală, fie cea alegorică, dar diferenţele de interpretare nu au dus la schisme ȋn biserică, nimeni nu a fost considerat eretic pentru modul cum a ȋnţeles creaţia (este ironic că acum, in secolul 21, biserica din care eu ȋnsumi fac parte consideră că este erezie neacceptarea punctului al 6-lea din cele 28 29 de puncte fundamentale de credinţă, unde se afirma o “creaţie recentă” ȋn care Dumnezeu a creat Universul ȋn șase zile literale și apoi S-a odihnit ȋn ziua a șaptea!). Moderatorul, așadar, a pus ȋn discuţie aceasta dihotomie reducţionistă de tip alb/negru sub forma unei intrebări: “Ce argumente puteţi aduce din Sfȃnta Scriptură că Dumnezeu a creat lumea ȋn șapte zile literale?” Sunt o mulţime de probleme cu ȋntrebarea asta. Ȋn primul rȃnd nu poţi aduce nici un “argument” cu privire nici la ce a făcut Dumnezeu și nici cȃnd, deoarece autorii biblici nu au fost martori la crearea lumii. Apoi, nu este un lucru atȃt de complicat să-ţi dai seama că autorul folosește termenul “zi” și expresia “o seară și o dimineaţă” pentru a se referi la o zi normală de 24 de ore așa cum o ȋnţelegem și noi. De ce să pierzi o oră ȋntreagă cu o astfel de ȋntrebare? Ce rezolvi cu asta? Dificultatea, de fapt, constă ȋn aceea că deși autorul se referă la “zi” ȋn mod literal, asta nu ȋnseamnă că așa a creat Dumnezeu lumea cu 6-7000 de ani ȋn urmă! Dimpotrivă, purtȃnd discuţia despre creaţie ȋn secolul 21, problema pe care tinerii o sesizează cu ușurinţă este exact contradicţia ȋntre modul cum este descrisă creaţia ȋn Geneza și ceea ce cunoaștem despre lume prin intermediul știinţelor naturale. Acesta este aspectul care trebuia discutat și explicat! Autorul Genezei a prezentat activitatea lui Dumnezeu ȋn creaţie prin prisma unui model de muncă și odihnă deja existent ȋn Mesopotamia, ale cărui rădăcini provin din cultura sumeriană veche de secole sau milenii ȋnainte de scrierea Genezei.

Reprezentantul Bisericii Baptiste a fost la ȋnălţime cȃnd, așa cum am prezentat și eu cu ceva timp ȋn urmă, a remarcat că Geneza ȋn primele capitole nu prezintă un raport factual, istoric și fizic, al facerii lumii naturale, ci că acolo este vorba de o polemică teologică faţă de mitologiile din zonă.
Preotul ortodox a spus că ambele “metode” de interpretare sunt valide, ca unul care nu are probleme cu paradoxurile, cu opoziţiile. Cunoașterea tainelor ȋn legătură cu Dumnezeu și activitatea Sa de creaţie implică metoda apofatică (putem spune cu certitudine doar despre ceea nu cunoaștem) și acceptarea aporiei și contradicţiilor.

Academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici, la cei 95 de ani ai săi, mi s-a părut puţin obosit și puţin confuz, pierdut printre aceleași paradoxuri. Pe de o parte spune că este “creaţionist” și că se opune categoric Darwinismului, dar apoi spune că este “evoluţionist”, chit că face confuzie ȋntre Darwinism și Neo-darwinism. Cȃnd spune că ȋntămplarea este un “paravan care ascunde ignoranţa noastră” el se referă de fapt la Neo-darwinism, care, spre deosebire de Darwinismul clasic, a introdus ideea mutaţiilor accidentale (ȋntȃmplarea) ca sursa inovaţiilor organice. Menţionarea “adȃncului de ape” ca un fel de alegorie a unei materii pre-existente arată confuzia domnului academician cu privire la semnificaţiile “oceanului primordial” ȋn mitologiile Orientului Mijlociu.

Despre reprezentantul Bisericii Creștine după Evanghelie nu am multe de spus, decȃt că am remarcat amprenta fundamentalistă a ideologiei domniei sale.

Prestaţia pastorului adventist ȋnsă m-a dezamăgit cel mai profund. Mai ȋntȃi dȃnsul afirmă ca “Sfȃnta Scriptură ȋncepe cu lumină fără luminători, fără soare, și ȋn Apocalipsa se ȋncheie cu o lumină fără un corp incandescent care să lumineze. Şi lucrul acesta deja rezolvă din start de unde era lumina aceea, cȃnd Dumnezeu este lumină, cȃnd ȋn Apocalipsa scrie că “cetatea n-are nevoie de soare, de lună, de astre, pentru că Dumnezeu este lumina ei””. Jongleria aceasta de confluare interpretativă a unui text narativ și a unui text figurativ, profetic, are intenţia naivă de a depași dificultatea pe care textul Genezei o crează prin plasarea facerii luminătorilor ȋn ziua a patra deși avem ȋncă din prima zi “o seară și o dimineaţă”. Ȋnsă aceasta idee că lumina este Dumnezeu, fie că pastorul ȋși dă seama sau nu, vine din mitologiile egiptene si mesopotamiene. Tocmai ȋmpotriva acestei idei scrie autorul Genezei! Atum, zeul suprem ȋn una din mitologiile egiptene, cȃnd se auto-crează și iese din oceanul primordial se manifestă mai ȋntȃi ca o lumină orbitoare. Zeul Enki, al sumerienilor, nu se arată faţă către faţă cȃnd ȋl anunţă pe Utnapishtim cu privire la potopul ce avea să vina, ci ȋi vobește din spatele unui perete. Zeus, ȋn mitologia greacă, era un zeu al fulgerului orbitor și nimicitor. Chiar si Semele, iubita lui pămȃnteancă, a fost mistuită de fulger datorită unei promisiuni tȃmpe făcute de Zeus de a-i oferi iubitei sale orice va cere, iar Semele i-a cerut să i se arate măcar odată ȋn toată strălucirea sa. Ideea că zeul este lumina este contrazisă de autorul Genezei, care spune că Dumnezeu pre-exista iar lumina este creată, ea face parte din lumea naturală creată de Dumnezeu (și aici fac abstracţie de Apocalipsa pentru că interpretările de mai tȃrziu ale Genezei sunt ele ȋnsele problematice, adesea eronate, și merită să fie examinate pe larg cu o viitoare ocazie). Dacă atunci cȃnd Dumnezeu spune “Să fie lumină” (și a fost lumină) asta reprezinta lumina lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu ȋn acel moment se auto-crează, asemenea lui Atum ȋn mitologia egipteană! Tocmai pentru a invalida ideea că apogeul creaţiei este soarele care este făcut “după chipul și asemănarea lui Re”, sau luna este manifestarea materială a zeului sumerian Nanna (numit Sin la akkadieni), autorul Genezei plasează crearea soarelui si lunii in ziua a patra, fără mare tam-tam, pe la mijlocul săptămȃnii, și nici măcar nu le da un nume ca “soare” sau “lună” ci ȋi descrie doar ca luminători de zi sau de noapte. Această jonglerie cu termeni pe care o practică pastorul adventist este lamentabilă și este menită să justifice interpretarea literalistă de care s-a alipit. Geneza este o naraţiune, Apocalipsa este un text profetic, simbolic. Cum le poţi pune sub aceeași boltă interpretativă ca referindu-se la “lumina fără luminători”? Pentru dȃnsul, ca și pentru cumnăţelul meu, cetatea din Apocalipsa devine subit realitate obiectivă. Ca atare, ea este limitată ca dimensiune si limitată este și capacitatea ei de a găzdui pe cei mȃntuiţi. Vor ȋncape ȋn ea toţi mȃntuiţii? Ori doar teologii și pastorii?

După această “introducere” (expresia dȃnsului) pastorul adventist vine apoi cu ideea că “discuţia aceasta, pentru un credincios de rȃnd, pare inutilă”. Apoi rectifică: “poate părea inutilă”. (Evident că asta nu convine moderatorului – adică, ce facem noi aici e ȋn zadar?). Mi se pare mie, sau este aici o condiţionare mintală a credinciosului de rȃnd cu privire la această emisiune? Hmmm, ce-mi trebuie domnule să mai pierd timpul cu aceste discuţii despre creaţie? Nu este clar ce spune Geneza ȋntr-un limbaj atȃt de simplu? Dar … intenţia declarată a moderatorului a fost aceea de a realiza această emisiune pentru a ajuta pe tinerii care, la școală mergȃnd, știinţe ȋnvăţȃnd, pe social media cutreierȃnd, sunt confruntaţi cu dificultăţi ireconciliabile ȋntre Biblie și știinţă. Acești tineri nu reprezintă pe “credincioșii de rȃnd” la care se referă pastorul care se pare că a uitat pe cine păstorește aici. In fine, o altă jonglerie caracteristică fundamentaliștilor literaliști folosită de pastor este termenul “limbaj fenomenologic” care, chipurile, este tipul de limbaj folosit de autorul Genezei. Sunt atȃtea probleme cu invocarea apologetică a “limbajului fenomenologic” ȋncȃt s-ar putea scrie o carte despre asta!

Cum pastorul “a aflat de curȃnd” ceea ce se știe de vreo jumătate de secol, mă refer la cronobiologie, nu mă miră confuziile pe care le ecranizeaza nonșalant. Sugestia că un ciclu biologic “circaseptan” este plantat in noi de Creator este pseudoștiinţifică rău de tot. Organismele au capacitatea de a se adapta la condiţiile de mediu ȋn care trăiesc, iar ȋn cazul omului se includ și condiţiile culturale, obiceiurile, sau practicile de rutină. De exemplu, ne trezim și ne culcăm aproximativ la aceeași oră, ceea ce formează un anume ritm biologic circadian (zilnic). Dacă locuim ȋn Romania și pentru concediu sau afaceri zburăm ȋn Australia, pentru un timp vom avea tendinţa să ne culcăm și trezim la orele din Romania, dar după un timp (variabil de la o persoană la alta) ne vom obișnui cu noul ritm de viaţă unde activitatea și odihna au alţi parametri de timp. Aici nu este vorba doar de somn. Organismul ȋși adaptează toate celelalte funcţii biologice amintite savant de către pastor. Şi dacă avem obiceiul de a lucra șase zile iar apoi ȋn ziua a șaptea ne odihnim, acest ritm devine atat din punct de vedere biologic cȃt și pshihologic o necesitate. Nu am putut să nu remarc clătinarea capului ȋn semn de dezaprobare din partea academicianului Bălăceanu-Stolnici, medic specialist neurolog, cȃnd pastorul pedala pe circaseptantă.

Partea a doua a emisiunii

După o scurtă pauză muzicală, ȋn partea a doua a emisiunii locul academicianului a fost luat de către un alt om de știinţă, un astronom tȃnăr și simpatic. Moderatorul a prezintat invitaţilor săi cinci intrepretari ale primelor versete din primul capitol al Genezei, solicitȃnd invitaţilor să le evalueze. Nu știu de unde a preluat moderatorul acele teorii. Eu le cunoșteam deja, ȋnsă ȋn alte variante. Ȋn opinia mea moderatorul prezintă niște traduceri din alţi autori și ȋnclin să cred că sunt niște traduceri oarecum distorsionate și adnotate. Nu-mi voi lua timp aici să le examinez pe fiecare, ci doar am să le enumăr așa cum au fost prezentate ȋn emisiune.

#1. Geneza 1:1 – doar un rezumat sau un titlu al ȋntregului capitol care urmează. Textul nu ne spune nici cȃnd a creat Dumnezeu cerurile și pămȃntul, nici dacă El a creat materia amorfă din care este alcătuită planeta noastră. Această interpretare ar deschide calea pentru ideea că materia ar fi existat din veșnicie și că nu a existat o creaţie “ex-nihilo”.

#2. Geneza 1:1 susţine “teoria hiatului”, numită și “teoria distrugerii și a refacerii”. Aceasta teorie susţine că ȋntre primele două versete din Geneza cap. 1 există un “hiatus”, adică o pauză de milioane de ani. Concluzia pe care o trag susţinătorii acestei teorii este că pămȃntul a fost creat perfect și a devenit pustiu și gol prin decădere de la o stare anterioară perfectă.

#3. “Teoria golului (intervalului) pasiv” ȋntre primele două versete din Geneza. Această teorie susţine că Geneza 1:1 se referă la crearea Universului, inclusiv a planetei noastre, cu cȃteva miliarde de ani ȋn urmă, pentru ca ȋn săptămȃna Creaţiei Dumnezeu să creeze viaţa și să organizeze planeta noastră.

#4. Geneza 1:1 aparţine primei zile a Creaţiei și ȋn această primă zi Dumnezeu a creat ȋntregul Univers, inclusiv pe Lucifer, ȋngerii cerului și fiinţele care locuiesc pe alte planete. Conform pasajului biblic din Iov 38:4-7, atunci cȃnd au fost puse temeliile pămȃntului “stelele dimineţii izbucneau ȋn cȃntări de bucurie și toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie”.

#5. Geneza 1:1 aparţine primei zile a săptămȃnii Creaţiei. Aceasta teorie susţine că ȋn prima parte a primei zile au fost create doar pămȃntul si cerul, prin cer ȋnţelegȃndu-se doar sistemul nostru solar și corpurile cerești din apropiere, observabile de pe pămȃnt, nu ȋntre Universul. Astfel, Geneza 1:2 descrie pămȃntul așa cum arăta imediat după aducerea lui la existenţă.

Ȋn opinia mea, toate aceste versiuni interpretative sunt mai mult sau mai puţin eronate și nu s-a meritat cheltuirea unei ore de discuţii pe marginea lor. Aceste versiuni interpretative au apărut din dorinţa apologeţilor de a reconcilia textul Genezei cu realitatea obiectivă și provocările aduse de știinţa modernă, dar acest tip de concordism nu a produs niciodată rezultatul scontat, ci tocmai a dus la actuala confuzie ȋn care bȃjbȃie majoritatea creștinilor cu privire la creaţia din Geneza.

Singurul dintre teologi care a avut o linie de gȃndire raţională, prezentȃnd din nou aspectul polemic al Genezei, a fost reprezentantul bisericii baptiste, care a fost inginer iar actualmente este profesor universitar. Moderatorul a ȋncercat să-l pună ȋn dificultate cu ȋntrebări ca: “dumneavoastră nu consideraţi că este nevoie de credinţă pentru a ȋnţelege creaţia din Geneza?”, sau “dumneavoastră nu sunteţi de acord cu ceea ce a spus domnul profesor adventist că ȋn primele zile lumina era Dumnezeu?”. Profesorul baptist a reafirmat că este creaţionist, deci crede multe lucruri din Geneza, dar nu ceea ce cred fundamentaliștii (“Dumnezeu emite fotoni?”)

Astronomul Adrian Şonca a prezentat ȋn cuvinte extrem de simple principiile de conservare a materiei care, ȋn opinia astronomilor, au dus la formarea sistemului nostru solar. Acest segment al emisiunii a fost cel mai antrenant și ȋn acelaș timp distractiv. Cȃnd dȃnsul a explicat faptul că toate corpurile cerești se rotesc ȋn sensul rotirii nebuloasei din care s-au format, pastorul adventist l-a ȋntrerupt cu observaţia naivă că ȋn sistemul nostru solar sunt și excepţii, adică planete și sateliţi care se rotesc ȋn sens opus. Astronomul i-a răspuns scurt că asta este doar o impresie, explicȃnd că Venus de pildă se rotește ȋn acelaș sens cu celelalte planete, doar că a suferit o răsturnare de 180 de grade a axei. Pastorul a ȋnghiţit gălușca, dar ceva mai tȃrziu a revenit cu o replică ciudată “bine, de ce s-a răsturnat este o altă istorie”. Nu am ȋnţeles dacă a fost doar o ȋncercare de a ieși dintr-o situaţie peniblă, o “găselniţă” de moment, sau a vrut să dea impresia că acolo se ascunde o taină, poate ceva ȋn legătură cu “conflictul cosmic” dintre Dumnezeu și Satana. Cireașa pe tort ȋn legătură cu rotirea planetelor a venit spre finalul emisiunii cănd pastorul adventist, co-autor al unei recente cărţi anti-evoluţie pe care a ȋmpărţit-o generos fiecărui invitat al emisiunii, a spus că ȋl roagă pe astronom să-i explice din nou, “afară”, cum e cu rotirea aceea, fiindcă dȃnsul a testat intre timp, cu pixul ȋn mȃnă, atȃt rotirea cȃt și răsturnarea axei, dar … la dȃnsul se rotește la fel! Smile, you are on camera!

Preotul ortodox a insistat pe interpretarea alegorică a Genezei, afirmȃnd că atunci cȃnd Dumnezeu spune ȋn prima zi “Să fie lumină” (și a fost lumină), asta ar reprezenta crearea conștiinţelor, adică a ȋngerilor. Interpretarea pe care o oferă se bazează pe sensul figurativ al luminii, ca fiind ceva care face posibilă cunoașterea, acesta fiind motivul că lumina a fost creată ȋn prima zi. Surprins, moderatorul dă dovadă din nou de o ȋnţelegere fundamentalistă, literalistă, a Genezei și ridică obiecţiuni cu privire la interpretarea preotului ortodox că ȋngerii ar fi fost creaţi ȋn prima zi din săptămȃna creaţiei, dar acesta revine la interpretarea simbolică a creaţiei, ca reprezentȃnd o “etapizare” de la crearea lumii spirituale la cea a lumii materiale. Alegoric, filozofic, echivocaţional, părintele ortodox știe să evite confruntarea directă cu aspectele fizice aduse ȋn discuţie de astronom.

Profesorul si reprezentantul bisericii evanghelice a amintit că fraza “la ȋnceput Dumnezeu a făcut cerurile și pămȃntul” trebuie considerată, conform gȃndirii semitice, o introducere a ceea ce urmează să fie apoi explicat ȋn detaliu (ceea ce este verosimil). Dȃnsul “nu permite știinţei să-i dicteze cum să ȋnţeleaga Biblia” deoarece știinţa este ȋn permantă schimbare și adesea teorii știinţifice considerate valide s-au dovedit ulterior a fi invalide sau chiar dăunătoare. (Am mai auzit astfel de “argumente” dar știinţa nu dictează nimănui cum să ȋnţeleaga Biblia, ci mai degrabă teologii sunt aceia care dictează altora cum ar trebui ȋnţeleasă știinţa.) Ideea că materia este veșnică și infinită provine din filozofie, nu din știinţă, așa cum a dat dȃnsul de ȋnţeles.

Plasat strategic ca ultimul care ia cuvȃntul, pastorul adventist m-a dezamăgit din nou, dar asta nu mai este o surpriză pentru mine. Mai ȋntȃi spune ca nu are nimic impotriva teoriei Big-Bang (“poate să fie bună, pentru că Biblia nu se referă la cum a făcut Dumnezeu, și a ordonat și a creat lumea, ci ce a făcut Dumnezeu și cine este El”). Dacă “poate să fie bună”, asta ȋnseamnă că poate să fie adevărat că planeta noastră s-a format acum 4,6 miliarde de ani conform legilor fizicii, cum spun astronomii, ceea ce ȋl pune pe pastor ȋn poziţia eretică, de care am amintit mai devreme, contrazicȃnd crezul al 6-lea din cele 29 de puncte de credinţă ale Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea. Aceasta afirmaţie ȋl demască și ca ipocrit, deoarece el “preferă” versiunea pămȃntului tȃnăr susţinută de creștinii fundamentaliști. Apoi revine la ideea ca autorul Genezei folosește un limbaj fenomenologic (“Biblia a fost scrisă din perspectiva omului”) și afirma concepţia filozofică a unui Dumnezeu imaterial și infinit, ȋn afara timpului și spaţiului, sperȃnd că ascultătorii pe care i-a numit “credincioșii de rȃnd” nu vor observa contradicţia cu interpretarea din prima parte a emisiunii, cȃnd pămȃntul s-ar fi rotit ȋn jurul axei sale și lumina ar fi fost Dumnezeu. Daca Dumnezeu este infinit, cine sau ce a generat noaptea din primele trei zile ale creaţiei?

Referindu-se la cele cinci teorii interpretative care au fost tema din această parte a doua a discuţiei, pastorul adventist se zbate din nou ȋn echivocaţie, spunȃnd ca “sunt două posibile interpretari, care ar putea să fie amȃndouă corecte”. Problema este că aceste interpretări sunt diametral opuse! Dacă prima este corectă, a doua este falsă, atunci ȋntreb, cum pot să fie amȃndouă corecte? Prima interpretare la care se refera domnul pastor este de fapt o reprezentare schimonosită a teoriilor #2 si #3 combinate ȋn una singură, dar ele nu se pot combina. The Gap Theory este formulată ȋn două forme: o formă activă (teoria #2 de mai sus), și una pasivă (teoria #3 de mai sus). Emisiunea a prezentat ȋn mod confuz “The Gap Theory” #2, deoarece conform acestei teorii nu doar “pămȃntul a fost creat perfect”, ci și viaţa cu toate formele ei, inclusiv oameni pre-adamici. Teoria mai susţine că Satana a cauzat “căderea” acelor oameni și ca urmare Dumnezeu a distrus acea creaţie printr-un potop pre-Noahic, ceea ce a dus la condiţia de haos pe care o ȋntȃlnim in Geneza 1:2 și nevoia unei re-creaţii care ȋncepe de la versetul 3. Admite pastorul adventist că “ar putea să fie corectă o astfel de interpretare”? Nicidecum! Dacă pastorul s-a referit la teoria #3, dȃnsul uită că această teorie susţine că ȋntregul Univers a fost creat in Geneza 1:1. Cȃnd moderatorul a intervenit pentru a face clar dacă ȋn concepţia pastorului adventist ȋn Geneza 1:1 este vorba de crearea materiei, pastorul s-a bȃlbȃit cu ceva de genul “mă refer aici la sistemul nostru solar, nu la Big-Bang”. Pastorul numește această teorie ca fiind “teoria pămȃntului bătrȃn”. Spre deosebire de aceasta, a doua interpretare este numită “versiunea pămȃntului tȃnăr”, unde nu există nici o pauză ȋntre Geneza 1:1 si 1:2, dupa care spune “pentru mine nu contează care este, eu ȋnclin spre pămȃntul tȃnăr și am suficiente motive să cred”. Nu contează?! Ca “argument” pentru versiunea spre care “ȋnclină”, pastorul uită de toate legile constante ale fizicii pe care le-a enumerat in paginile cărţii sale (constante care sugerează că datarea radiometrică este validă, desigur, cu marjele de eroare recunoscute de fizieni), aducȃnd ȋn discuţie figura controversată a lui Mark Armitage, pe care ȋl botează “paleolog”, și subiectul fierbinte al creaţioniștilor pămȃntului tȃnar: existenţa unor ţesuturi organice “moi” ȋn oase de dinozaur. Este drept că paleologii nu au elucidat motivele unei astfel de prezervări ȋn timp adȃnc a ţesuturilor moi, dar ceea ce-l consumă pe pastor, de fapt, este afirmarea creaţiei ȋntr-o “săptămȃnă literală, care a fost baza poruncii a patra din decalog”, pentru că “daca n-ar exista o săptămȃnă literală n-ar exista motivul acestei comemorări”, adică Sabatul, ceea ce este o argumentaţie circulară, cum am spus cu alte ocazii. Autorul Genezei a trăit și a scris ȋntr-un timp cȃnd se practica deja acest model de muncă și odihnă, ceea ce ne face să căutăm mult mai departe ȋn trecut originea acestui model, cauzele și aplicabilitatea sa.

Ȋn concluzie, emisiunea nu s-a adresat problemei de fond: ea nu a răspuns ȋntrebărilor tinerilor care semnalează cu ușurinţă contradicţiile de tot soiul ȋntre modul ȋn care Geneza descrie creaţia și cunoașterea știinţifică modernă. Așa cum am amintit intr-un email pe care l-am adresat moderatorului (fără să primesc deocamdată răspuns), problema care ar trebui să ne preocupe este aceasta: degeaba ridici argumente ȋmpotriva teoriei evoluţiei darwiniene, chiar bine formulate, dacă nu oferi ȋn acelaș timp o alternativă viabilă, solidă, cu argumente care să ţina cont de ceea ce cunoaștem la această oră ȋn domeniul știinţelor naturii.

Leave a reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.