Desi am mai scris despre subiectul unitatii si autoritatii in biserica din care fac parte, impresia mea este ca membrii comunitatii din Romania sau Diaspora romaneasca sunt ne-informati de catre liderii lor cu privire la o serie de aspecte legate de propunerile sau deciziile luate la nivelul Conferintei Generale in ultimul timp, in special in cursul anului 2018. In consecinta, revin asupra unor idei in completarea acestui subiect. Recunosc in acelas timp ca ma aflu intr-o situatie dificila deoarece aceste actiuni recente la nivelul Conferintei Generale vin dintr-o abordare fundamentalista ce caracterizeaza actuala conducere a bisericii, ori, aceeasi viziune caracterizeaza pe majoritatea membrilor bisericii din Romania. Asta ii predispune sa vada in mod pozitiv aceste decizii pe care eu le critic. Imi asum asadar riscul de a nu fi inteles, de a fi in continuare considerat un “rebel”, sau daca vreti un “eretic”, avand totusi mica speranta ca macar unii cititori vor reusi sa se detaseze de stereotipurile credintei fundamentaliste in care au fost educati in anii formarii lor si sa citeasca aceste randuri cu un minim de obiectivitate si interes pentru adevar.
Asa cum am aratat aici, comisiile care sunt raspunzatoare cu monitorizarea dispozitiei si practicii de supunere fata de hotararile luate de catre Comitetul Executiv al Conferintei Generale (care se aduna annual) sau Sesiunea Plenara a Conferintei Generale (care are loc o data la cinci ani) au fost deja formate si activate inainte de intalnirea anuala din Octombrie 2018 a Comitetului Executiv al CG. In cursul acestei sedinte anuale a fost readus spre votare un document care a fost respins cu un an in urma, mai bine zis a fost returnat Comisiei Pentru Unitate pentru a fi revizuit. Documentul, care constituie baza legala a activitatii acestor comisii, a fost intr-adevar revizuit in Iunie 2018 si din nou modificat in Septembrie 2018, “revizuiri” facute in stilul lui Farfuridi a’lu’ Caragiale, dupa care a fost supus votarii si a fost aprobat cu o majoritate de aproximativ 60% voturi, majoritate provenita din regiunile din Sud (Africa si America de Sud) sau Est (Asia) ale bisericii mondiale. Presedintele Wilson a stiut ca daca documentul avea sa fie supus votului, el putea conta pe aprobarea acelui document deoarece atat presedintele, cat si oligarhia imediata de la conducerea CG, sau majoritatea Sudului si Estului, impartasesc aceeasi viziune fundamentalista cu privire la cele cinci arii de supraveghere. In articolul citat mai sus am amintit cate ceva despre unul din aceste subiecte, cel al hirotonirii femeilor ca pastori. Astazi as vrea sa spun ceva despre teologia originii/creatiei.
Deoarece ma adresez fratiei adventiste romane unde straluceste, uneori amenintator, fratele meu in lege, teolog si apologet neinfricat, trebuie sa remarc dubla sa gandire si lipsa unei epistemologii consecvente in abordarea acestor domenii aflate sub lupa conformismului impus de sus. In ce priveste hirotonirea femeii, Florin nu are nici o problema, doctrinala sau practica, cu hirotonirea femeii. El este de accord cu, si chiar recomanda, hirotonirea femeii, fiind el insusi un “liberal” in contradictie cu “cei de sus”. Insa in ce priveste doctrina creatiei/originii, Florin este la fel de literalist in interpretarea Genezei ca si superiorii sai. Astfel, intr-un comentariu pe care l-am mai amintit, Florin spune:
“Nu este atât de importantă această deschidere iluministă pe care o propui. Și eu mi-aș dori o mai mare rigoare intelectuală, mai multă preocupare științifică, dar prefer să fiu realist. Dacă asta ar fi lipsit lumii (creiere înfierbântate de curiozitate științifică și minți mai critice față de rudimentele științifice ale timpului), Iisus ar fi fost Cel mai în măsură s-o spună. Dar El a fost preocupat de cu totul alte subiecte. Nu a corectat nici măcar cosmologia tradițională a pământului plat.”
Ce intelegem de aici? Daca oamenii credeau ca pamantul este plat si Isus nu le-a corectat convingerile, fiind preocupat “de cu totul alte subiecte”, asta inseamna ca doctrina creatiei/originii nu este importanta? Pentru ca daca ar fi fost, Isus “ne-ar fi spus ceva despre asta”, nu-i asa? Personal nu pot sa accept aceasta concluzie. In opinia mea, Isus nu le-a corectat convingerile pentru ca ei n-ar fi inteles nimic. De aceea am raspuns cu asta:
“Isus nu a corectat multe lucruri in legatura cu intelegerea creatiei pentru ca in primul rand nu ar fi fost inteles. Nivelul cunoasterii in stiintele naturii nu permitea acele corectari. Dar a trage din asta concluzia ca, nici in timpul lor si nici in timpul nostru, nu este necesara o re-evaluare a doctrinei creatiei nu poate fi decat un exemplu tragic de obscurantism.”
De fapt, dubla gandire se vede si in acest comentariu al lui Florin pe care l-am gasit pe Facebook:
“Sărbătorile calendaristice iudaice, care aveau sens doar în legătură cu templul și cu ritualul specific, nu mai sunt obligatorii (Coloseni 2:16-17; Galateni 4:10-11; Romani 14:5-6). Domnul Christos nu a putut descoperi ucenicilor lui de la început, toate aceste lucruri, deoarece n-ar fi putut suporta, dar a promis că Duhul Sfânt o va face mai târziu (Ioan 16:12-13).”
Pai, nu tot asta am spus si eu? Mai intai, sarbatorile respective nu “aveau sens doar in legatura cu templul si cu ritualul specific”. De fapt, “sensul” de care aminteste Florin are de-a face cu traditii pagane mult mai vechi practicate de urmasii lui Abraam, dar despre asta voi scrie pe larg cu alta ocazie. Acum vreau doar sa arat ca atunci cand serveste intereselor sale, argumentul ca “Domnul Christos nu a putut descoperi ucenicilor lui de la inceput, toate aceste lucruri, deoarece n-ar fi putut suporta” trebuie acceptat ca valid, dar cand eu am folosit inaintea lui acelas argument referitor la creatie, el nu mai este valid? In acel timp al lui Isus nu era posibila o regandire a creatiei si nimeni nu ar fi inteles ce le-ar fi descoperit Isus. De altfel, eu sustin ca nici noi nu am putea intelege fenomenele creatiei asa cum s-a desfasurat ea din punct de vedere fizic, chiar daca Isus ne-ar explica asta in amanunt. De aceea spun ca este nevoie de o regandire a doctrine creatiei/originii in care sa ne debarasam de declaratiile emfatice bazate pe o lectura superficiala, literalista, a Genezei cu privire la “cand” sau “cum” a fost creata lumea de Dumnezeu. Si totusi…
Inca de la inscaunarea sa in 2010 ca presedinte al Conferintei Generale, Ted Wilson a lasat sa se inteleaga faptul ca pe timpul administratiei sale biserica va accentua importanta intelegerii literaliste a creatiei din Geneza, care s-a desfasurat in “6+1 zile de 24 de ore intr-un trecut relativ recent”. Aceasta solutie aberanta la confruntarea pe care ne-o aduce evolutionismul Darwinian are mai multe explicatii. Unele tin de aspectul politico-social de control al maselor de credinciosi, la care nu as vrea sa ma refer aici pe larg. Pe de alta parte insa, noi nu avem o alta optiune, o alternativa viabila din punct de vedere al stiintelor naturii la chestiunea creatiei/originii. Asa cum teologii secolelor 19 si 20 au negat cu tarie orice legatura intre textele Bibliei si textele mitologiei antice din teama confruntarii cu teologii istorico-critici (de altfel, unul din cele cinci subiecte ale subordonarii are de-a face cu hermeneutica Bibliei, unde este re-afirmata metoda istorico-gramaticala ca fiind singura metoda acceptabila de interpretare Biblica), la fel se procedeaza si in chestiunea creatiei/originii: inchidem ochii la orice dovezi incontestabile ale stiintei in ce priveste varsta pamantului si a straturilor geologice sau prezenta, aspectul, si succesiunea fosilelor in aceste straturi si impunem, ca test de credinta, vezi-bine, interpretarea literalista a creatiei din Geneza 1 si 2.
Atat creationismul “stiintific” cat si evolutionismul Darwinian sunt forme de fundamentalism. Primul se bazeaza pe infailibilitatea “inspiratiei propozitionale” a Bibliei, iar al doilea pretinde ca se bazeaza pe infailibilitatea metodei stiintifice de cercetare, chit ca se sustrage de la stringentele implicate in metoda stiintifica. Astfel, este simplu de inteles de ce domnii Lucian Cristescu si Edmond Constantinescu se alatura fie unei pozitii, fie celeilalte, ca unii care au fost si au ramas fundamentalisti in launtrul lor datorita formarii teologice anterioare. De aceea, chiar si in ultima carte aparuta in limba romana intru combaterea evolutionsimului Darwinian, Lucian Cristescu si Florin Ghetu, desi aduc argumente valide impotriva evolutionsimului (pe care si eu le-am adus de vreo cativa ani incoace), nu ofera o alternativa viabila la chestiunea originilor, o alternativa pe care ar putea sa o ia in consideratie cei care sunt educati in stiinte. De ce? Simplu spus, nu avem o alternativa viabila! Asta pentru ca interpretarea strict literalista a creatiei in Geneza este ca o arma cu care te impusti singur in picior.
Am comandat “Evolutionismul la bara”, cartea amintita mai sus, in primul rand pentru ca eram curios sa vad daca atacul la adresa evolutionismului Darwinian (este usor sa-l ataci daca esti informat) este urmat de o alternativa propusa de autori. Am citit cartea, deci vorbesc in cunostinta de cauza: nu doar ca autorii nu au oferit o alternativa viabila, dar aluziile facute cel mai adesea indirect au dezvaluit dogmatismul atasamentului autorilor la conceptul unei creatii recente si al unui potop universal, deci, asa cum spuneam, la o intelegere literalista a creatiei din Geneza. Sunt cateva aspecte pe care as vrea sa le amintesc in ce priveste aceasta carte.
Autorii citeaza uneori paragrafe scose din context pentru a sugera ca savantii pe care ii citeaza ar fi de acord cu pozitia si intentia lor, ceea ce este lipsit de onestitate. Paragrafele citate sunt alese pe principiul “citam doar ce ne convine, si ignoram ceea ce nu ne convine”. Pe de o parte se doreste sublinierea complexitatii vietii ca un argument impotriva evolutionismului, dar pe de alta parte citatele folosite reprezinta un reductionism inacceptabil in ce priveste complexitatea abordarii tuturor evidentelor necesare unei bune intelegeri a stiintelor vietii. Se ofera o lista impresionanta a legilor fizice, subliniindu-se constanta acestor legi in spectrul spatio-temporal universal, dar se ignora faptul ca aceasta constanta a legilor naturii sprijina concluziile datarilor radiometrice cu privire la vechimea considerabila a Pamantului si a straturilor geologice si, mai ales, ridica obstacole imposibile de evitat in ce priveste evidenta prezentei diferitelor forme de viata fosilizate in aceste straturi. La asta se adauga faptul ca o conceptie biblica de “geologie a potopului” este absolut incapabila sa explice diferentele considerabile de varsta intre straturile geologice, cat si succesiunea intr-o anumita ordine a fosilelor descoperite in aceste straturi.
Autorii vorbesc despre Proiectul inteligent – “Intelligent design” in termeni confuzi, fie datorita propriei ignorante in ce priveste acest concept, fie din dorinta oculta de a duce pe cititor in eroare. Proiectul “Intelligent Design” (sau ID) nu este creationism biblic. Contrar a ceea ce autorii afirma (ca ID respinge ideea evolutiei pe cale naturala sau rolul selectiei naturale), de fapt ID este un fel de evolutionism-teist care accepta ca evolutia este in general un proces natural, dar ca uneori este nevoie de interventia supranaturala a unui agent inteligent care sa produca anumite organe sau componente de o “complexitate ireductibila”, fara de care evolutia nu ar putea continua. Deci autorii pedaleaza pe ideea de “Intelligent Design” fara sa-si dea seama ca acest concept nu-i ajuta cu nimic in ce priveste propria abordare dogmatica a creatiei din Geneza. Ceea ce eu sugerez este ca, mai mult ca oricand in trecut, avem nevoie de o regandire, o reformulare, a doctrinei creatiei. Asta implica mai intai intelegerea justa a textului biblic, care nu se poate face fara considerarea conditiilor socio-cultural-politice ale timpului cand a fost scrisa Geneza, si apoi implica modestie si retinere in felul cum reformulam doctrina creatiei, astfel incat cunoasterea stiintifica sa aiba validitatea sa, iar datele pe care le cunoastem ca fiind solide sa poata fi incorporate in modelul creatiei pe care il oferim. Altfel, nu avem nici un cuvant valid de spus in ce priveste lumea fizica.
Florin ne spune ca “Iisus a spus: „N-am venit să aduc pacea, ci sabia (dezbinarea)!” (Matei 10:34-39). Numai religia adevărată dezbină, pentru că este cerească și nu convine oamenilor pământești. La rău, oamenii se unesc mai ușor. O religie omenească, întemeiată pe dictatura ierarhică este întotdeauna sprijinită de majorități.” Ceea ce, daca mi se permite sa extrapolez, inseamna ca religia propusa de Conferinta Generala cu ale sale dogme, intemeiata pe dictatura ierarhica, este o religie omeneasca desi este sprijinita de majoritate. Eu unul, nu am de gand sa pastrez tacerea cu privire la ceea ce consider nedrept si neadevarat. O noua abordare a creatiei, in lumina datelor din natura pe care le cunoastem, chiar daca nu convine oamenilor pamantesti (citeste “oamenilor care sunt manati de ambitii malvolente), apartine unei religii adevarate. Chiar daca dezbină!
