Mai intai as dori sa-mi cer scuze pentru pauza indelungata care a intervenit. Astazi continuam seria scurta de evidente in sprijinul acuzatiei mele ca sinteza moderna este o dogma, serie la care am fost invitat de catre prietenul meu Edi (“bring it on”). Desi ar fi fost suficient sa amintesc doar o singura dogma care face ca intreaga sinteza moderna sa fie caracterizata astfel, am amintit pana acum de dogma stramosului comun universal si de dogma ca mutatiile aleatorii sunt sursa inovatiilor care duc la aparitia de noi organisme. Astazi vom incheia cu o a treia dogma majora a sintezei moderne si apoi voi oferi o scurta concluzie.
Dogma #3. Selectia naturala a produs diversitatea si complexitatea lumii vii
S-au ridicat nenumarate obiectii fata de ideea ca lumea vie in toata complexitatea si frumusetea ei ar fi opera unor procese aleatorii, a hazardului. Evolutionistii au un fel ciudat de a raspunde acestor obiectiuni spunand ca desi mutatiile sunt aleatorii (adica pur si simplu se produc intamplator, fie ca vrem, fie ca nu) totusi selectia naturala nu actioneaza in acelas fel haotic, ci ca ar exista o anume logica in felul in care selectia naturala fie elimina caracteristicile negative, fie pastreaza si amplifica acele caracteristici care ofera un avantaj supravietuirii organismului. Acest mod de a privi selectia naturala este mostenit de la Darwin care spunea:
“It may be said that natural selection is daily and hourly scrutinising, throughout the world, every variation, even the slightest; rejecting that which is bad, preserving and adding up all that is good; silently and insensibly working, whenever and wherever opportunity offers, at the improvement of each organic being in relation to its organic and inorganic conditions of life.” [Darwin 1872, pp. 82-84]
(trad.) “Putem spune ca selectia naturala scruteaza zilnic, in fiece ora, pe intreg pamantul, observand orice variatie, chiar si pe cea mai neinsemnata; refuzand ceea ce este rau, preservand si inmultind ceea ce este bun; lucrand in tacere si pe neobservate, oricand si oriunde se ofera oportunitatea, la imbunatatirea fiecarei fiinte organice in conformitatea cu conditiile sale organice sau inorganice de viata.”
Prin prisma lui Darwin, selectia naturala apare ca un “creator” care are un scop, o intelegere a vietii si o stiinta in a produce diversificare si complexificare, atribuind selectiei naturale un caracter antropomorfic. Mai tarziu, cand se dezvolta genetica si se inteleg mecanismele de transmitere a caracteristicilor de la o generatie la alta, lucrurile se complica enorm. Sinteza evolutionara moderna realizata pe la mijlocul sec. al xx-lea a cautat sa pastreze gradualismul lui Darwin bazat pe ideea selectiei naturale si sa-l armonizeze cu faptul ca in genom se produc mutatii. In conceptul neodarwinian toate mutatiile sunt aleatorii, adica se produc la intamplare si fara nici o legatura cu nevoile organismului. In acest caz se cuvine sa cerem un raspuns la intrebarile care recurg din aceasta perspectiva. Cum reuseste “selectia naturala” sa distinga o mutatie la una din milioanele sau miliardele de nucleotide care formeaza un genom si sa decida daca este o mutatie pozitiva (folositoare), neutra (fara efect), sau negativa (daunatoare)? Bine stiind ca pentru inovatii functionale care produc noi proteine, organe, etc. este nevoie nu doar de o mutatie ci de o serie impresionanta de mutatii, cum stie “selectia naturala” ca aceasta mutatie pe care o “detecteaza” (fara un microscop electronic !) face parte dintr-o serie de mutatii care vor urma si care vor produce inovatii? La astfel de intrebari nu exista raspuns.
Oamenii de stiinta onesti au recunoscut ca mutatiile aleatorii si selectia naturala nu pot produce nimic. Motoo Kimura a aratat ca majoritatea mutatiilor aleatorii sunt negative sau neutre. Daca sunt negative, ele vor dauna organismului cauzand defectiuni sau moarte. El sugereaza ca un numar semnificativ de mutatii sunt neutre. Ele nu sunt daunatoare organismului si nu sunt eliminate, ci doar se adauga la genom formand, in opinia lui Kimura, o “baza materiala” care poate fi apoi folosita de genom in crearea unor functii noi. Pe linia Barbara McClintock, Motoo Kimura, James Shapiro (ca sa amintesc doar de cei mai cunoscuti) se cristalizeaza o noua intelegere a evolutiei vietii, unde selectia naturala are un rol minim. In legatura cu selectia naturala, Shapiro scrie:
“It is important to note that selection has never led to formation of a new species, as Darwin postulated. Now matter how morphologically and behaviorally different they become, all dogs remain members of the same species, are capable of interbreeding with other dogs, and will revert in a few generations to a common feral dog phenotype if allowed to go wild.”[1]
(trad.) “Este important sa remarcam ca selectia naturala nu a condus niciodata la formarea unei specii noi, cum a propus Darwin. Indiferent cat de diferiti sunt din punct de vedere morfologic si comportamental, toti cainii raman membri ai aceleiasi specii, sunt capabili de imperechere cu alti caini, si se vor reintoarce in cateva generatii catre un fenotip salbatic daca este lasat liber.”
In opinia lui Shapiro, selectia nu are decat un minim rol de purificare, de eliminare a unor erori capabile sa puna viata organismului in pericol. Inovatiile nu provin din mutatii aleatorii asupra carora actioneaza fortele naturii, ale mediului (intelese ca transmitere “pe verticala” a caracteristicilor genomice), ci inovatiile apar prin procese bine coordonate aflate sub controlul celulei. Atat de mult evidentiaza Shapiro capacitatea de auto-reglare si cooperare la nivel molecular si celular, si atat de des foloseste termenul “cognitiv” in dreptul acestor mecanisme de inginerie genetica naturala, incat detractorii sai, printre care Jerry Coyne, il suspecteaza de inclinatie spre creationism sau ID. Dar despre James A. Shapiro voi reveni pe larg cu alta ocazie.
Concluzie
Aceasta scurta serie a fost raspunsul pe care l-am oferit provocarii din partea lui Edi, care a sugerat ca sinteza moderna se bazeaza pe axiome, pe rigurozitate matematica, pe cand pozitia mea era una metafizica bazata pe dogme. Care era “pozitia mea” in aceasta discutie ramane un mister deoarece eu nu m-am lansat in prezentarea vreunei viziuni personale cu privire la chestiunile legate de origini, ci doar m-am exprimat, adeseori foarte categoric, impotriva ideii ca sinteza moderna este “cea mai buna explicatie” pe care o avem la indemana. Titlul acestei serii este o parafrazare a ideii de dogma si se refera la ceea ce George Orwell descria in “84” ca fiind “ceea ce spune partidul” (https://youtu.be/wTFV9w4B0eg). Desigur, libertatea ar trebui sa permita oricui om sa spuna ca 2+2=4, ar trebui sa permita oricarui om de stiinta onest sa spuna deschis, in public, faptul ca sinteza moderna nu reprezinta ceea ce se intampla in realitate in ce priveste dezvoltarea vietii. Din nefericire, interese de ordin ideologic, politic, administrativ sau financiar dicteaza ceea ce se poate spune sau nu in fata micului sau marelui ecran. Si totusi, mai devreme sau mai tarziu, adevarul iese la iveala si “adevarul ne va face liberi”.
_________________________________________________________
[1] Shapiro, James Alan. Evolution: A View from the 21st Century. Upper Saddle River, NJ: FT Science, 2011. 121. Print.
