Cu Clifford Goldstein

În ultimele două săptămâni, cercurile “reactionare” ale bisericii au comentat pe larg acţiunile ultimei Şedinţe Anuale a Comitetului Executiv al Conferinţei Generale. M-am abţinut până acum să scriu un articol în limba română pe această temă deoarece aflasem deja că urma să fim vizitaţi curând de către ilustrul Clifford Goldstein la biserica din care fac parte, Atlanta North Church, şi cum creaţiunea era un element comun în ambele evenimente mi-am propus să aştept. Pe de altă parte, nu am observat ca cineva să fi adus la cunoştinţa membrilor din România rezultatele Şedintei Anuale. Poate nu sunt bine informat şi acest lucru a fost deja făcut de către alţi autori, sau poate se întâmplă ca de obicei, când informarea membrilor bisericii nu este o prioritate pentru liderii bisericii din Romania. Indiferent de situaţie, fie-mi permis să adaug măcar câte ceva la acest subiect.

Mai întâi, cu doar câteva zile înainte de aceasta Şedinţă Anuală, Preşedintele CG a anunţat că au fost desfiinţate cele cinci comisii de supraveghere a subordonării membrilor şi instituţiilor bisericii faţă de politicile votate de Administraţia bisericii sau Adunarea Generală, asta după ce timp de doi-trei ani s-au chinuit să le formeze, voteze, implemeteze, etc. Cu alte cuvinte, Preşedintele nu a fost mulţumit că timp de un an de la votarea înfiinţării lor anul trecut, nu s-a întâmplat nimic, nu a fost nici o activitate şi nici un rezultat, aşa cum probabil ar fi dorit Preşedintele. Ca atare, atribuţiunile acelor comisii au fost preluate direct de către Administraţie, adică de Preşedinte şi imediata suită de subordonaţi din Comitetul Administrativ.

Apoi, la Şedinţa din acest an s-a votat un document propus de Administraţie prin care patru Uniuni din Europa (Danemarca, Norvegia, Suedia şi Germania de Nord) au primit un vot de “Avertizare” pentru acţiuni de insubordonare cu privire la politica de hirotonire a femeilor în funcţia de pastor, document votat cu 164 “da” şi 124 “nu”, adica 58% vs. 42%, o majoritate destul de slabă, formată ca de obicei prin voturile celor din Africa, America de Sud şi Asia. Documentul a propus ca alte doua Uniuni din Diviziunea Nord-Americană (Columbia şi Pacific, ambele pe costa de West), să primească un vor de “Cenzură” sau “Discreditare Publică” (nu găsesc un termen mai bun pentru “Reprimand”), care este treapta următoare mai gravă după cea de “Avertizare”. Totuşi, la sugestia făcută din rândul delegaţilor, s-a revenit şi a fost recomandat un vot de “Avertizare”, aşa cum primiseră Uniunile din Europa, vot care a fost aprobat cu 190 vs. 94 din voturi.

În timpul discuţiilor, Preşedintele Uniunii Norvegiene, Victor Marley, a întrebat pe Preşedintele Ted Wilson, printre altele, ‘cine urmează pe listă, cine în viitor se poate aştepta la “Avertizări”?’. La asta, Preşedintele Wilson a spus (citez): “There are a couple other areas that may come into play in the future in terms of institutions or organizations that are not promoting and living up to especially in the area of our biblical understanding of creation. The homosexuality situation is looming large, but we don’t have anything at this point where we would have to take action but we could at some point.” În traducerea mea, “Sunt câteva alte chestiuni care s-ar putea să fie luate în consideraţie în ce priveşte instituțiile sau organizaţiile care nu promovează sau nu sunt la înălţime în ce priveşte, în special, înţelegerea noastră a creaţiei biblice. Situaţia în ce priveşte homosexualitatea se agravează, dar pentru moment nu considerăm că avem suficiente motive să iniţiem o acţiune în această direcţie, dar este posibil că o vom face în viitor”.

Mi s-a părut curios (deh, nu prea) că nesupunerea în ce privește “înțelegerea noastră a creaţiei biblice” este mai gravă şi necesită o acţiune punitivă din partea Administraţiei, iar chestiunea homosexualităţii nu este deomcamdată atât de gravă, chit că avem chiar pastori homosexuali care sunt “căsătoriti” în secret! De fapt, Preşedintele ştie că în ce priveşte chestiunea homosexualităţii sunt legi civile care interzic discriminarea cetăţenilor pe motive de gender sau sex şi nu e atât de simplu să devii “nesupus” faţă de legile statului, mai ales când mai primeşti şi câte o subvenţie de la stat pentru unele programe, cum ar fi cele de educaţie. În plus, ”homosexualii” nu prezintă o ameninţare la structura ideologică de fond a bisericii, la conceptele teologice, la “stâlpii credinţei”, pe când o regândire a doctrinei creaţiei implică o serie de schimbări fundamentale ale teologiei noastre, ceea ce este inadmisibil din punctul de vedere al “oficialilor” bisericii. Şi asta mă duce acum la vizita pe care ne-a făcut-o ieri Clifford Goldstein, angajat al Conferinţei Generale, care din 1999 până astăzi este editorul principal al studiilor biblice trimestriale.

Seminarul prezentat după pauza de prânz s-a intitulat “Credinţa şi Ştiinţa”, un subiect favorit al lui Cliff. Pentru mine seminarul nu a adus nimic nou deoarece tot ce s-a prezentat a fost o recapitulare pe scurt şi pe sărite a unor idei prezentate de Cliff în cartea sa publicată în 2017, “Botezând Diavolul” (“Baptizing the Devil”) pe care am citit-o acum doi ani. Speranţa mea a fost că la sfârşitul prezentării Cliff va oferi posibilitatea unui dialog cu sala prin întrebări şi răspunsuri. Pe măsură ce timpul alocat programului se apropia de sfârşit, mi-am cam pierdut speranţa că voi avea ocazia să pun vreo intrebare. Totuşi, în ultimele două-trei minute, Cliff a oferit această posibilitate, cu reticenţă, aş spune, şi cu speranţa că nu vor fi întrebări, dar am fost decis să nu pierd ocazia.

Prima întrebare a fost adresată de o doamnă din primul rând şi deoarece a vorbit foarte încet, eu nu am auzit întrebarea, fiind aşezat în penultimul rând al sălii. Răspunsul lui Cliff a fost imprecis, ceea ce nu m-a ajutat să înţeleg ce anume întrebase doamna respectivă. Cliff a răspuns folosind un exemplu, acela al fostului teolog adventist Desmond Ford, care după o viaţă în care a acordat o atenţie deosebită rolului Evangheliei (lucru pe care Cliff l-a apreciat), Ford a ajuns în cele din urmă să vină cu o interpretare stranie în ce priveşte Adam şi Eva, adică perechea despre care vorbeşte Geneza în capitolele 1-3 nu este aceeaşi cu perechea despre care se vorbeşte apoi în capitolul 4, între ele fiind un interval de timp de aproximativ 100000 de ani. Nu ştiam prea multe despre asta şi rămâne să mă documentez în viitor.

Cum între timp un diacon de sală a pregătit un microfon, i-am făcut semn că aş avea ceva de spus şi mi-a dat microfonul. Când Cliff a întrebat dacă mai sunt şi alte întrebări, am ridicat mâna şi Cliff mi-a dat cuvântul. Am spus următoarele (citez din memorie):

“Dr. Goldstein, vă mulţumesc pentru că îmi oferiţi ocazia să iau cuvântul şi sper să nu vă pară rău mai târziu. Mă numesc Adrian şi sunt membru al bisericii locale. M-am născut şi am crescut în Romania. Am fost educat în şcoala de stat sub regimul socialist. Am fost adesea ridiculizat de profesori, care adesea erau şi membri de partid, pentru credinţa mea şi pentru faptul că nu am mers sâmbăta la şcoală. Am fost confruntat încă de la o vârsta fragedă cu opoziţia între creaţie şi evoluţie şi am învăţat să lupt împotriva curentului. Încă de la 13-14 ani m-am hotărât să studiez cât mai temeinic tot ce îmi era la îndemână, atât lucrări ale apologeţilor creaţiei, cât şi (mai ales) argumentele formulate în diferite lucrări de popularizare a evoluţiei. Am continuat să fac asta până în ziua de astăzi și sunt în continuare un susţinător al creaţiei, însâ nu în modul în care dvs. și biserica înţelegeţi. În opinia mea, în cartea pe care aţi publicat-o acum doi ani aţi creat o falsă dilemă. Mai întâi, aţi considerat evoluţia ca fiind ştiinţă, şi pentru a discredita evoluţia a fost nevoie să discreditaţi întreaga ştiinţă prin speculaţii filozofice, trasformând ştiinţa în scientism. După care, aţi pus cititorul/credinciosul în faţa unei alegeri între două (doar două) posibilitaţi: fie alege evoluţia darwiniană, fie alege creaţia Genezei în sensul cel mai literalist posibil. Aceasta este, în opinia mea, o falsă dilemă, deoarece ştiţi foarte bine că există mai multe interpretări ale creaţiunii din Geneza. Spuneţi-mi, sunteţi de acord că textele Bibliei sunt interpretabile? („Da”, a răspuns Cliff). Bun, am continuat eu, pentru că Preşedintele bisericii în Şedinţa Anuală s-a referit la „înţelegerea noastră a creaţiunii biblice”, ceea ce implică faptul că sunt mai multe înţelegeri, mai multe interpretări. Dacă Preşedintele, sau chiar majoritatea membrilor, au ales această opţiune, de ce sunt obligat să subscriu la această interpretare? Interpretarea literalistă nu doar că este o eroare din punct de vedere ştiinţific, dar este o interpretare eronată chiar din punct de vedere al exegezei biblice (tsz, tsz, tsz, clătinau oamenii dezaprobator din cap, ca si Cliff de altfel). Sunt dispus, ba chiar dornic, să avem o dezbatere deschisă pe acestă temă, deoarece un studiu recent al Institutului de Cercetare Barna, menţionat şi de Speranţa TV Romania, a arătat că peste 30% din tinerii care părăsesc biserica au spus că au plecat datorită modului defectuos şi nesatisfăcător în care biserica tratează chestiunile legate de controversa creaţie-evoluţie. Aşadar v-aş întreba: PE CE BAZĂ s-a ales aceasta variantă de interpretare şi de ce se impune credincioşilor ca fiind SINGURA opţiune permisă, sub ameninţarea cu măsuri disciplinare?”

Cliff a respirat profund, şi după câteva secunde a spus (din nou citez din memorie):

„Uff… sunt foarte multe de spus aici. Deja am amintit de D. Ford şi de pericolul de a aluneca în speculaţii neverosimile în ce priveşte creaţia. De fapt, creştinismul încă din începuturile sale a comis compromisuri. Câţi creştini mai ţin astăzi Sâmbăta ca zi de odihnă? Biserica a găsit de cuviinţă să modifice limbajul crezului al 6-lea pentru a fi mai clar, mai restrictiv, cu privire la modul cum biserica înţelege creaţia din Geneza, având în vedere infiltrarea chiar şi în rândurile noastre a învăţăturilor evoluţionismului, teist sau ateist, ajungând-se pâna acolo că unii profesori predau evoluţia în şcolile noastre. La urma urmei, aceasta este o chestiune de guvernare internă. Biserica are dreptul de a impune orice dogmă doreşte, iar credinciosul are libertatea să accepte sau să refuze aceste dogme. A fi membru al bisericii este o opţiune absolut voluntară. Nimeni nu este obligat să devină membru al bisericii. Si-apoi, ce faci cu Ellen White? Ce faci cu Sabatul şi cu atâtea alte doctrine care sunt legate de doctrina creaţiei?”

Aş fi vrut să revin, să clarific ceea ce Cliff nu a înţeles (aparent) din întrebarea mea, dar Cliff a dat cuvântul următorului înscris la cuvânt, presbiter al bisericii şi un medic de culoare (ginecolog, specialist în sarcini cu complicaţii), care, neînţelegând nici el întrebarea mea, s-a întors spre mine şi a ţinut să specifice că el este un om de ştiinţă, dar că nu putem desconsidera faptele supranaturale ale creaţiei şi nu putem spune că Geneza este o relatare falsă a creaţiei. M-am sculat fără să mi se permită şi pentru că mi se adresase am răspuns doctorului (despre care ştiam că nu are nicio problemă să danseze la petrecerile lor private): „Aţi înţeles greşit ce am spus. Eu m-am referit la o „dilemă falsă”, nu la falsitatea Genezei”. Un alt domn, pe care nu-l cunosc, a căutat să calmeze spiritele care se înfierbântau, şi a spus că întrebarea lui se adresează unui alt aspect. Care este în opinia lui Cliff tendinţa observabilă sau pronosticul său cu privire la desfăşurarea acestei controverse creaţie-evoluţie? Cu alte cuvinte, cine câştigă şi cine pierde? Cliff nu a oferit un răspuns concret. Din punctul său de vedere, controversa continuă şi el nu se poate exprima cu privire la ce se va întâmpla în viitor. În timpul acestui ultim răspuns al lui Cliff, pastorul asociat (sau de tineret) a venit lângă mine şi mi-a spus în şoaptă că un anume program trebuia să înceapă în acea sală (care este capela mică a bisericii, capela principală fiind ocupată cu activităţi ale juniorilor pionieri sau „pathfinders”) şi că este bine să ne oprim acolo cu discuţiile pentru a se elibera sala. „Se poate continua pe holul bisericii, a spus el”. Desigur, am renunţat si am părăsit sala.

Ceea ce Cliff în aparenţă nu a înţeles este că atunci când am întrebat „PE CE BAZĂ…?” eu nu m-am referit şi nu am atacat autoritatea bisericii de a emite sau impune dogme. Eu am dorit să întreb „care este baza epistemologică pentru desemnarea interpretării literaliste a Genezei ca fiind singura interpretare acceptabilă”, implicaţia fiind că dacă nu există o bază epistemologică solidă, atunci nu există nicio justificare pentru impunerea acestei interpretări prin mijloace coercitive. Cliff însuși amintise ceva mai devreme că el crede că universul este foarte vechi, și chiar pământul e vechi în starea inițială de “tohu’va bohu”, pe cand alți colegi de-ai lui cred câ universul cu tot ce cuprinde este tânăr de câteva mii de ani.

După o pauză de trei ore, spre seară, Clifford Goldstein a mai avut o prezentare, de data asta relatând povestea vieţii lui. Cliff este un vorbitor prin excelenţă harismatic, cuceritor prin retorică, mimică, şi pasiunea pe care o investeşte în discursurile lui. Menţionez, spre meritul lui, că la sfârşit nu s-a făcut nici o colectă şi nu s-a oferit nici o carte a lui Cliff spre vânzare, ceea ce se petrece destul de rar pe la noi. În timp ce „oficialii” bisericii, pastori şi presbiteri s-au perindat pentru a mulţumi lui Cliff şi a-i ura de bine în continuare, m-am apropiat şi eu, timid, la câţiva paşi de acel grup sperând să pot schimba şi eu un cuvânt cu Cliff. El m-a observat, şi în timp ce asculta ce-i spuneau unii şi altii, s-a uitat spre mine şi „mi-a făcut cu ochiul”, adică mi-a dat de înţeles că şi el doreşte să vorbim. S-a eliberat apoi de ceilalţi şi i-am spus că nu am nimic cu el personal, ba chiar îl simpatizez pentru multe motive. L-am întrebat dacă ar fi dispus să-mi acorde un interviu în care să-i pun diferite întrebări în legătură cu creaţia, subliniind că înţelegerea creaţiei este o nevoie reală a bisericii în general şi mai ales a tinerilor. Mi-a dat adresa de e-mail şi mi-a spus „ţinem legătura şi vom vedea dacă şi cum va fi posibil aşa ceva”. Eu nu am deocamdată o altă opţiune decât să cred că vom realiza asta într-un viitor nu prea îndepărtat, bineînţeles, dacă nu voi fi exclus din biserică între timp.