Despre adevărul actualizat – cu Ion Buciuman

E bună ideea cu adevărul actualizat, acum nu spuneți că veți trece și la fapte.
Actualizarea adevărului sună antagonic în contextul religios, ca imaginar, da, ar crea impresia de vigoare, dinamism, evoluție…dar a trece și la fapte, ar însemna să transformi religia într-o paradigmă cu baze științifice, ori asta e imposibil. Oficialitățile bisericești din orice credință (mai puțin cea catolică), ar prefera să dispară credința în sine decât să se actualizeze, în al doilea rând, contribuabilii nu ar fi de acord, orice schimbare, doare!
Îl cunosc pe fratele Buciuman de când era la Bacău, de pe timpul lui “nea Nicu”, îmi aduc aminte cum se plimba printre rânduri și răspundea la întrebări, eram copil, sunt plăcut surprins să văd că e adeptul actualizărilor, majoritatea pastorilor fug de așa ceva ca de……
În privința actualizării adevărului, știința se actualizează mereu, dacă în urmă cu 1000 de ani, spuneai că pământul se învârte în jurul soarelui, luai nota 4 și rămâneai repetent, acum s-a schimbat situația, orice actualizare științifică trece printr-un proces viguros de probe și analize până ajunge sa fie aprobată ca fapt incontestabil.
Nu același lucru se poate cu dogmele și cu credința, în primul rând acestea sunt bazate pe metafizică, pe experiența scriitorilor bibliei, a părinților bisericii, sacralizate de trecerea timpului și asumate până în străfundul ADN-ului celui credincios.
Nu văd cum ar veni un pastor să citească ceva din epistolele ap. Pavel și să spună: “stai sa vezi că nu-i așa, era altfel de fapt….
Treaba asta se face, dar numai cu lucruri mărunte, expresii, diferențe de limbaj, traduceri….
E ca în politică, e bine să folosim expresii și sintagme revoluționare, oamenii le acceptă ca imaginar dar niciodată nu s-ar accepta schimbări prea importante.