Menu Close

Introducere

Doresc sa adresez mai intai un “bun venit” oricarui vizitator al blogului! De ceva timp negociez cu mine insumi argumentele pro sau contra unei prezente pe internet, convins fiind ca, asa cum mi-a spus cineva, pe masura ce dezvalui tot mai mult din ceea ce gandesti devii oarecum mai sarac, dar in acelas timp nutrind gandul ca pentru cineva s-ar putea sa fie de folos ceea ce scriu. Gandul meu se indreapta catre cei care au trait sau vor trai aceeasi experienta ca mine, cand confruntat cu o realitate pe care o vezi altfel decat cea pe care ti-au descris-o familia, scoala sau biserica in procesul de crestere, de educatie, esti obligat sa revizuiesti tot ceea ce ai stiut sau crezut, asta daca doresti sa fii onest intelectual, mai intai cu tine insuti si apoi cu ceilalti.

M-am nascut intr-o familie adventista. Parintii mei erau saraci din punct de vedere material si am invatat din frageda copilarie sa imi potolesc sau aman dorintele, sa ma multumesc cu ceea ce aveam. Au fost insa destule lucruri care mi-au fost oferite din belsug de catre parinti: dragoste, respect fata de ceilalti, incredere in mine insumi si in capacitatea de a dezvolta un caracter nobil, simtul echitatii si al echilibrului in relationarea cu fratii mei sau cu cei din afara familiei. Am mostenit credinta parintilor mei dar m-am alaturat bisericii prin botez la varsta de 18 ani. Educatia mea, atat cea religioasa cat si cea scolastica, au fost flancate de doua pasiuni pe care le-am nutrit atunci si le nutresc si astazi: muzica si sportul.

De ce “sonatalunii”? Am ales acest pseudonim fara intentia sa dezvolt un blog personal, ci pentru a avea un cont de acces pe blogul oxigen2.net, unde obisnuiam sa ma loghez prin contul de Google+ dar care devenise pentru acel timp o optiune invalida. Cum deja comentasem anterior pe oxigen2.net si facusem cunoscuta pasiunea mea pentru muzica, si deoarece studiasem “Sonata Lunii” a lui Beethoven pe vremea cand studiam pianul la scoala populara de arte, am ales acest “nickname” fara intentia sa lezez sensibilitatea muzicala a cuiva. Cu toata onestia, recunosc ca nu am ajuns sa cant aceasta sonata in intregime deoarece partea a treia ma depasea din punct de vedere tehnic, iar eu nu aveam acasa un pian pe care sa studiez ci studiam cand si cum puteam, de obicei pe la prieteni.

Interesul meu pentru stiintele naturii, pentru cunoasterea originilor si dezvoltarii vietii, s-a nascut inca din perioada pubertatii si adolescentei. Pe de o parte, religia imi spunea ca originile se pot intelege prin studierea Scripturii, a Genezei in special. La scoala eram invatat ca nu exista Dumnezeu si ca omul se trage din maimuta. Eram in Romania comunista a anilor ’60 – ‘70 si educatia se facea de pe o platforma materialist-dialectica. Controversa intre creatie si evolutie a fost pentru mine un obiect permanent de studiu. Ceva imi spunea ca ori una era adevarata si cealalta falsa, ori ca amandoua erau false. Eventualitatea ca amandoua sa fie adevarate nu era rationala. Nu mi s-a parut rationala atunci, si nu mi se pare rationala nici astazi. Care este adevarul si cum putem afla acel adevar?

La vremea adolescentei eram interesat sa-mi apar credinta cu orice pret. M-am bucurat cand am gasit cartea de “contrabanda” “In cautarea unui raspuns” (nu era tiparita ci doar dactilografiata). Mi s-a parut o abordare onesta si bine documentata. Mai mult, am oferit-o si unui profesor (de muzica) s-o citeasca. Dar pe masura ce ma maturizam, lucrurile se complicau tot mai mult si certitudinile erau inlocuite de incertitudini. Incepusem sa deosebesc stiinta de pseudostiinta.

Prin evadarea (la propriu si la figurat) din lagarul comunist la varsta de 30 de ani am venit in contact cu ambasada americana din Belgrad si in urma interviului cu consulul american mi-a fost harazita intrarea in Statele Unite ca refugiat politic. Un capitol din viata se incheiase, unul nou incepea. Stabilit in partea de sud a federatiei, ma simteam binecuvantat de vreme ce la unele statii de radio se transmitea necontenit muzica crestina, se canta despre Isus cu mult inainte de Craciun in toate magazinele, si oamenii erau buni, calzi, amabili si prietenosi cu refugiatii politici. Asa i-am perceput pe americani atunci. Se cunoastea, imi spuneam, ca ma aflam in mijlocul unei natiuni crestine! Aici nu mai eram ironizat pentru credinta mea, absentele de la scoala sambata nu aveau repercusiunile din Romania, nu se mai punea problema gasirii unui loc de munca unde sa ai sabatul liber! Viata se putea trai “la superlativ”. Mai mult decat atat, prin studierea mai aprofundata a biologiei, microbiologiei si fiziologiei ca student la Georgia Perimeter College of Nursing, credinta mea se intarise. Complexitatea vietii, adesea neglijata de cei mai multi, neinteleasa si tratata cu tot mai putina sanctitate, ma umplea de uimire si admiratie catre un Creator de o inteligenta infinita. De ce sa-mi pun problema aparitiei vietii din elemente inorganice? De ce sa fiu interesat de teoria evolutiei darwiniene a “stramosului comun”? Se parea ca in Statele Unite nu exista controversa care ma obsedase timp de jumatate din viata. Dar… nu era asa!

Marturisesc ca datorez domnului Edmond Constantinescu, pastor adventist, nasterea in mine a simtului necesitatii de a studia evolutia. Stiam cate ceva despre Edi (el insusi insista sa fie chemat asa) inca din tara, din vremea cand comunitatea pe care o pastorea si se aduna la sala Dalles in Bucuresti era cunoscuta ca fiind “aparte”, o comunitate neconventionala in care se abordau subiecte diverse intr-un format liber, nestructurat, deschis participarii oricui, inclusiv a oamenilor de opinie si orientare filozofica sau teologica diferita. Venit in Statele Unite, Edi isi petrecuse cativa ani in zona in care traiam, fiind pastor al bisericii romane. Desi eu nu m-am alaturat bisericii romane, ci am ramas membru al bisericii americane, eram la curent cu activitatea romanilor, de bine sau de rau. Edi nu a lasat sa se inteleaga pe atunci ce anume framantari avea in legatura cu problema originilor si a evolutiei. Nici prin gand nu mi-a trecut atunci ca Edi se departa pe zi ce trece de intelegerea traditionala a adventistilor de ziua a saptea, nici prin gand nu mi-a trecut ca Edi adoptase teoria evolutiei ca model viabil al originilor. Abia dupa ce Edi s-a mutat la Chicago si abia dupa ce incepusem sa vizitez site-ul Oameni si Perspective, apoi Oxigen, si apoi Oxigen2, am aflat de pozitia lui Edi vis-a-vis de evolutie. Multe lucruri nu stiam despre Edi cu certitudine, insa stiam, sau cel putin eram convins, ca Edi era un om sincer. Transformarea lui Edi a fost pentru mine un semnal de alarma. Mi-am propus sa particip la discutiile pe oxigen2.net si sa incerc sa inteleg de ce Edi se transformase intr-un vajnic aparator si propagator al evolutiei. Care era adevarul?

Prin septembrie 2013 m-am alaturat ca blogger pe oxigen2.net la articolul “Cu leul si vaca la pascut”. Chiar de la inceput am spus “sunt creationist si cred in Dumnezeu, nu cred in evolutie”. Asta a fost eticheta pe care mi-am pus-o singur ca sa fie clara pozitia mea. Nu mi-a fost rusine cu ea nici atunci si nici acum. Ceea ce putini stiu este ca eu am apreciat incursiunea facuta pe acolo si, cum de altfel am mai amintit, experienta asta mi-a dat ocazia sa invat multe lucruri, inclusiv de la cei care ma desconsiderau si ma trimiteau sa mai citesc cate ceva: “citeste Collins”, “vezi ce zice Coyne”, “de Sean Carroll ai auzit?”, “stii ce spune Dawkins?”, etc., etc. Ei bine, am citit pe toti acestia si inca multi altii pe care ei nu i-au recomandat, insa cum sunt echilibrat (de obicei) am citit autori din ambele partide ideologice, creationim sau evolutionism. Le multumesc tuturor si in special lui Edi!

O discutie despre “creationism” sau “evolutionism” nu ma preocupa in mod deosebit. Ambele sunt ideologii si tin de o credinta, nu de stiinta. Sunt insa interesat sa inteleg procesele vietii prezentate prin prisma creatiei si evolutiei. Daca pe de o parte teoria evolutiei darwiniene (“stramosul comun”) are carente grave care o descalifica nu doar ca “fapt”, ci chiar ca “teorie stiintifica”, pe de alta parte gasesc criticile aduse de catre apologistii creationisti ca fiind adesea lipsite de onestitate intelectuala, tendentioase si bazate pe pseudostiinta. Cat despre pastorii ignoranti … imi este rusine cu ei. Stiu, sunt un simplu amator. Nicicand nu voi emite pretentii de autoritate in vreun domeniu de vreme ce ma consider un student perpetuu al stiintelor vietii, fara perspectiva de a gradua in vreun viitor apropiat. Opiniile mele reprezinta ceea ce cred la aceasta ora. Nimic nu este “batut in cuie” ci raman deschis cercetarii si consider ca adevarul trebuie cunoscut, indiferent unde ma va duce. Intentia mea este sa identific ceea ce nu este adevar stiintific, ceea ce nu este “fapt” ci doar speculatie in propusa teorie a evolutiei. Daca sunt gresit in ceea ce spun, va rog sa ma contraziceti cu argumente si sa-mi aratati unde gresesc. Va raman, anticipat, recunoscator si va invit sa examinam impreuna argumentele aduse in favoarea evolutiei.

Leave a Reply

%d bloggers like this: