Alele, alele, de unde atatea alele?

Inainte de a prezenta intr-o maniera mai organizata si mai amanuntita nedumeririle mele cu privire la ceea ce eu consider a fi contradictii in neo-Darwinism, voi mai zabovi putin in acest articol asupra comentariului pe care mi l-a adresat Edi la articolul anterior. Alegerea titlului de astazi are de-a face, metric vorbind, cu vechea melodie cantata de Luigi Ionescu (mai jos).

[youtube https://www.youtube.com/watch?v=spphGN9JlEo&w=560&h=315]

Se poate observa usor diferenta dintre “alele” si “lalele”, o litera in plus sau minus ducand la o semnificatie cu totul diferita a celor doua cuvinte. Si in cazul tandemului Lenski/Lensky avem de-a face cu doua semnificatii (persoane) diferite: chiar daca numarul de litere este identic, ultima litera este diferita, desi inrudita. Ceea ce as vrea sa sugerez este ca, mult mai mult decat in cazul cuvintelor, o “litera” diferita (sau mai multe) in genom, poate avea urmari dezastruoase: te-ai putea naste cu o ureche pe nas! Dar, sa luam comentariile lui Edi in ordinea prezentata de dansul.

“Mai intai, stramosul comun al reproducerii sexuale este prima eukariota care s-a reprodus prin meioza. Nu am specificat pentru ca era de la sine inteles. Am specificat ca procesul catalitic folosit in meioza are la baza acelasi tip de enzima ca la procariote si este in esenta acelasi proces de reparare a ADN-ului.”

Nu este atat de simplu ca, intr-o singura fraza, sa se ofere o “solutie” la una dintre cele mai complicate probleme pe care le intampina modelul neo-Darwinist, si anume, aparitia meiozei. Desi nu se poate face educatie in biologie pe un blog, va fi necesar ca in seria de articole pe care o voi incepe sa ne uitam mai atent la tipurile de celule cat si de inmultire/reproducere, incercand sa evaluam in ce masura sau ce probabilitate ar fi ca o astfel de evolutie de la prokariote la eukariote sau de la mitoza la meioza sa fie posibila. Deocamdata doar o precizare: meioza nu are rol in repararea ADN-ului, ci doar mitoza! Meioza este cea care ofera diversitate.

“Deci evolutia este, in sinteza moderna, schimbarea frecevntei aleleor intr-o populatie, si aici crossing-overul si recombinarea in timpul meiozei joaca rolul pricipal. Nu am negat rolul mutatiilor. Cand an spus „motorul” am inteles forta principala a evolutiei.”

In sinteza moderna, schimbarea frecventei alelelor intr-o populatie se intelege de regula ca o crestere in numarul de alele. Crossing-over si recombinarea in timpul meiozei nu poate juca rolul principal in evolutie, ci doar ofera diversitate. Este ca si cum folosesti un numar de carti de joc, sa spunem ca ai 46 de carti, si le poti combina si recombina intr-un numar imens de variatiuni, dar vei ramane cu 46 de carti, sau altfel spus, vei avea “evolutie pe orizontala”, numita si micro-evolutie. Nu vei avea insa o “evolutie pe verticala”, care necesita o inmultire a alelelor (genelor). Neintelegerea pleaca de la faptul ca folosim cu prea multa usurinta termenul “evolutie” fara a-l defini cum ar trebui. Ce este “evolutia”?  Este “schimbare in timp”? Asta se poate observa si demonstra. Dar poate fi inclus aici si conceptul de “stramos comun” pe care o evolutie “pe verticala” ar trebui sa-l demonstreze? Asa ceva nu s-a demonstrat inca! Modelul neo-Darwinist trebuie sa explice inventarea unui numar incredibil de mare de noi alele in genom, (doar ca exemplu: genomul uman este de aproximativ 700 de ori mai complex decat cel al bacteriei E. Coli) si singurul “motor” invocat (the only game in town) sunt mutatiile aleatorii. Asa cum atat evolutionistii cat si creationistii au amintit, daca este sa observam “evolutia la lucru” cel mai probabil este ca ea sa fie observata la lucru in microbi, datorita atat “simplitatii” genomului (o reducere vulgara a termenului) cat si ratei mult mai ridicate de multiplicare combinata cu un numar imens de organisme angrenate in proces. De asta au facut Behe (ideologie: ID) si Lenski (ideologie: evolutionist) experimente de lunga durata (16+, respectiv 20+ de ani) cu Plasmodium si E. Coli.

“Termenul general de mutatie aleatorie cuprinde si recombinarea aleatorie a genelor pe cromozomi in meioza. Mutatiile moleculare in secventa ADN-ului aduc informatie noua, dar in procent mult mai mic si nu sunt cauza principala a diversitatii in lumea vie.”

Da, diversitatea rezulta din recombinarea aleatorie a genelor pe cromozomi, si mutatiile aduc un numar extrem de mic de informatie noua(de altfel, neglijabila). De unde vine informatia noua? Si cum se poate demonstra? Aici ne trebuie raspunsuri!

“Adaptarea la antibiotice sau la functii letale noi nu se face prin reducere ci prin acumularea de plasmide de la alte bacterii prin „competenta naturala” si „transfromare bacteriala”
Vezi aicisi aici.ce spune experimentul si microscopul electronic, nu ideologi ca Lensky si Behe.”

Lasand la o parte plasarea lui Behe si Lenski in aceeasi oala ideologica, eu m-am referit foarte clar la cele doua experimente cand am amintit ca rezultatele obtinute au aratat ca adaptarea bacteriilor (nu era vorba de antibiotice) s-a produs prin modificari in genom reprezentand nu aducere de informatie noua ci reduceri de informatie/functie. “Competenta naturala” se refera doar la bacterii, pe cand la eukariotele animale este vorba de “competenta artificiala sau indusa” provocata prin experimente de laborator unde omul modifica conditia celulei pentru a i se insera material genetic nou.

“Cand am spus „pe orizontala” am inteles „pe orizontala” si intre gametii care schimba informatie in fertilizarea oului. Acumularea de informatie in reproducerea sexuala este egala cu radical din G, unde G este marimea genomului. Inmutirea sexuala (meioza) apare prima data in raportul fosilelor acum 1,3 miliarde ani. Fa socoteala. Este mai mult decat era nevoie pentru a produce toate speciile disparute sau extante.”

Mai intai as dori ceva citate din surse respectabile ca acum 1,3 miliarde de ani sunt urme de inmultire sexuata. Despre avantajele sau dezavantajele inmultirii sexuate s-a spus mult, insasi PBS a prezentat chestiunea in seria PBS-5. Asa cum s-a amintit, sunt destule inconveniente in ce priveste inmultirea sexuata. Este mai ineficienta datorita necesarului sporit de energie, doar 50% din gene sunt transmise generatiei urmatoare, este costisitor din punct de vedere biologic “intretinerea” organelor sexuale cat si necesitatea de a avea mecanisme care sa opreasca sistemul imun masculin de a-si distruge spermatozoidul (care este diferit din punct de vedere genetic) sau pe cel feminin de a respinge acel intrus, necesitatea ca femelele sa cheltuiasca mult mai multa energie in cresterea progeniturii, ca sa nu mai vorbim ca daca unul din cele doua sexe dispare, specia va fi amenintata cu extinctia. Si oricate miliarde de ani de inmultire sexuata se invoca, sa ne amintim ca pana pe la 550 milioane de ani in urma, in Cambrian, nu prea exista mare lucru. “Explozia” Cambrianului nu este un mit.

Nu cred ca intre Edi si mine sunt diferente ireconciliabile in ce priveste teoriile despre origini. Eu sunt doar mult mai sceptic, dansul este mult mai credincios!

Despre “Deus-(S)ex-Machina”

Astazi Edi a postat un video intentionat sa fie (banuiesc) un raspuns la cererea unui blogger.

(radumun spune:
23 mai 2015 la 04:34

Pentru Edi,

Cum explici aparitia sexelor (mascul si femela) dintr-un stramos comun? Care ar fi avantajele reproducerii sexuate din punct de vedere al evolutiei? Poate faci si o emisiune pe aceasta tema. Multumesc.)

La prima intrebare Edi nu ofera un raspuns, desi asta a fost o intrebare importanta. La cea de-a doua intrebare, Edi prezinta informatii interesante (dar, ca intotdeauna, discutabile) prin prisma adeziunii sale fara rezerve la sinteza moderna neo-Darwinista. Ma voi referi doar la cateva dintre ele.

1. Motorul evolutiei nu sunt mutatiile. Pai, cum asa? De cand au abandonat neo-Darwinistii ceea ce a stat la baza “sintezei moderne”? Ca selectia naturala nu poate crea informatie, asta si ei au recunoscut intotdeauna, dar s-a repetat la nesfarsit in cartile evolutioniste ideea ca mutatiile aleatorii au adus informatie noua in genom. Cand Lenski a incercat sa demonstreze, fara succes, “evolutia la lucru”, ceea ce s-a observat a fost ca adaptarea bacteriei E.Coli de a se alimenta cu citrati in mediu aerobic (bacteria deja se putea alimenta cu citrati in mediu anaerobic) s-a facut doar prin reducere de informatie si/sau de functie, nu prin inovatie/informatie noua care sa produca noi nucleotide sau proteine. Studiul lui Behe cu Plasmodium, tot pe termen lung, la fel a demonstrat reducerea de informatie/functie ca mecanism al adaptarii. Sa fi dus aceste rezultate obtinute in laborator la o schimbare de paradigma? Deci, Edi propune ca informatia “noua” se obtine “la orizontala” printr-un proces “sexuat”, chiar si in cazul bacteriilor. Asta ar trebui sa se demonstreze in laborator, nu-i asa? Se pune totusi intrebarea, in ce masura aceste modificari “la orizontala” (deci microevolutie, ceea ce accepta si creationistii) pot duce la evolutia “pe verticala”, de la microb-la-omul de stiinta?

2. Reproducerea sexuata are in principal menirea de a repara genomul. Din nou, timp de multe decenii s-a mentionat de catre evolutionisti ca motorul evolutiei (mutatii aleatorii + selectie naturala) va duce la identificarea celor mai dotate organisme pentru a se reproduce, asta garantand largirea si diversificarea zacamintelor de gene (gene pool), producand atat supravietuirea organismelor cat si diversificarea si adaptarea lor la noi conditii de mediu. Cand Edi aminteste de capacitatea bacteriilor de reparare sau diversificare a genomului (informatie noua?) prin metode “sexuate” este evident ca folosirea termenului “sexuat” este impinsa dincolo de acceptiunea clasica a termenului care denota reproducerea prin actiunea  femelei si masculului. Daca este adevarat ca avantajele reproducerii sexuate se manifesta in rolul de reparare a genomului (in ciuda faptului ca asta necesita o cantitate mai mare de energie, deci este ineficienta), si ca reproducerea organismelor se face mai eficient in mod asexuat, cum a fost posibil ca mutatiile aleatorii + selectia naturala sa dezvolte aceasta diferentiere femela/mascul (prima intrebare a lui radumun)? Apropos, in Geneza nu doar la animale dar si la om sexul garanteaza inmultirea, vezi Geneza 1,28 (Dumnezeu i-a binecuvantat si Dumnezeu le-a zis: “Cresteti, inmultiti-va, umpleti pamantul si supuneti-l;)

3. Este plauzibila evolutia de la microb-la-om. Pai, tocmai ca deocamdata nu este plauzibila decat daca cineva are credinta in neo-Darwinism “incat sa mute si muntii”. Ceea ce neo-Darwinismul inca nu a demonstrat este cum a fost posibil aparitia informatiei in prima celula care s-a reprodus. Si apoi, cum a fost posibil dezvoltarea mecanismului de trasport intercelular (depasind deci limitele membranei) care sa faciliteze trecerea de la organisme monocelulare la organisme multicelulare.

4. Victoria bacteriilor contra antibioticelor este o dovada pentru evolutie. Asta ar putea fi in cel mai bun caz doar o greseala, insa de regula este o spalare la creier de genul celor practicate de unii ca Dawkins ori Coyne celor care au nevoie de “dovezi” ale evolutiei. Singurul lucru pe care il demonstreaza adaptarea bacteriilor la noi medii de viata (oricate inovatii “la orizontala” s-ar gasi) demonstreaza de fapt contrariul, si anume ca speciile (genomul) poseda o capacitate exceptionala de adaptare tocmai pentru a se asigura continuitatea si prezervarea speciei, care ar putea fi o dovada cel mult pentru creationisti. In ciuda oricaror inovatii “la orizontala”, sexuate sau nu, bacteriile vor ramane bacterii, cum au ramas de milioane de ani.

Introducere

Doresc sa adresez mai intai un “bun venit” oricarui vizitator al blogului! De ceva timp negociez cu mine insumi argumentele pro sau contra unei prezente pe internet, convins fiind ca, asa cum mi-a spus cineva, pe masura ce dezvalui tot mai mult din ceea ce gandesti devii oarecum mai sarac, dar in acelas timp nutrind gandul ca pentru cineva s-ar putea sa fie de folos ceea ce scriu. Gandul meu se indreapta catre cei care au trait sau vor trai aceeasi experienta ca mine, cand confruntat cu o realitate pe care o vezi altfel decat cea pe care ti-au descris-o familia, scoala sau biserica in procesul de crestere, de educatie, esti obligat sa revizuiesti tot ceea ce ai stiut sau crezut, asta daca doresti sa fii onest intelectual, mai intai cu tine insuti si apoi cu ceilalti.

M-am nascut intr-o familie adventista. Parintii mei erau saraci din punct de vedere material si am invatat din frageda copilarie sa imi potolesc sau aman dorintele, sa ma multumesc cu ceea ce aveam. Au fost insa destule lucruri care mi-au fost oferite din belsug de catre parinti: dragoste, respect fata de ceilalti, incredere in mine insumi si in capacitatea de a dezvolta un caracter nobil, simtul echitatii si al echilibrului in relationarea cu fratii mei sau cu cei din afara familiei. Am mostenit credinta parintilor mei dar m-am alaturat bisericii prin botez la varsta de 18 ani. Educatia mea, atat cea religioasa cat si cea scolastica, au fost flancate de doua pasiuni pe care le-am nutrit atunci si le nutresc si astazi: muzica si sportul.

De ce “sonatalunii”? Am ales acest pseudonim fara intentia sa dezvolt un blog personal, ci pentru a avea un cont de acces pe blogul oxigen2.net, unde obisnuiam sa ma loghez prin contul de Google+ dar care devenise pentru acel timp o optiune invalida. Cum deja comentasem anterior pe oxigen2.net si facusem cunoscuta pasiunea mea pentru muzica, si deoarece studiasem “Sonata Lunii” a lui Beethoven pe vremea cand studiam pianul la scoala populara de arte, am ales acest “nickname” fara intentia sa lezez sensibilitatea muzicala a cuiva. Cu toata onestia, recunosc ca nu am ajuns sa cant aceasta sonata in intregime deoarece partea a treia ma depasea din punct de vedere tehnic, iar eu nu aveam acasa un pian pe care sa studiez ci studiam cand si cum puteam, de obicei pe la prieteni.

Interesul meu pentru stiintele naturii, pentru cunoasterea originilor si dezvoltarii vietii, s-a nascut inca din perioada pubertatii si adolescentei. Pe de o parte, religia imi spunea ca originile se pot intelege prin studierea Scripturii, a Genezei in special. La scoala eram invatat ca nu exista Dumnezeu si ca omul se trage din maimuta. Eram in Romania comunista a anilor ’60 – ‘70 si educatia se facea de pe o platforma materialist-dialectica. Controversa intre creatie si evolutie a fost pentru mine un obiect permanent de studiu. Ceva imi spunea ca ori una era adevarata si cealalta falsa, ori ca amandoua erau false. Eventualitatea ca amandoua sa fie adevarate nu era rationala. Nu mi s-a parut rationala atunci, si nu mi se pare rationala nici astazi. Care este adevarul si cum putem afla acel adevar?

La vremea adolescentei eram interesat sa-mi apar credinta cu orice pret. M-am bucurat cand am gasit cartea de “contrabanda” “In cautarea unui raspuns” (nu era tiparita ci doar dactilografiata). Mi s-a parut o abordare onesta si bine documentata. Mai mult, am oferit-o si unui profesor (de muzica) s-o citeasca. Dar pe masura ce ma maturizam, lucrurile se complicau tot mai mult si certitudinile erau inlocuite de incertitudini. Incepusem sa deosebesc stiinta de pseudostiinta.

Prin evadarea (la propriu si la figurat) din lagarul comunist la varsta de 30 de ani am venit in contact cu ambasada americana din Belgrad si in urma interviului cu consulul american mi-a fost harazita intrarea in Statele Unite ca refugiat politic. Un capitol din viata se incheiase, unul nou incepea. Stabilit in partea de sud a federatiei, ma simteam binecuvantat de vreme ce la unele statii de radio se transmitea necontenit muzica crestina, se canta despre Isus cu mult inainte de Craciun in toate magazinele, si oamenii erau buni, calzi, amabili si prietenosi cu refugiatii politici. Asa i-am perceput pe americani atunci. Se cunoastea, imi spuneam, ca ma aflam in mijlocul unei natiuni crestine! Aici nu mai eram ironizat pentru credinta mea, absentele de la scoala sambata nu aveau repercusiunile din Romania, nu se mai punea problema gasirii unui loc de munca unde sa ai sabatul liber! Viata se putea trai “la superlativ”. Mai mult decat atat, prin studierea mai aprofundata a biologiei, microbiologiei si fiziologiei ca student la Georgia Perimeter College of Nursing, credinta mea se intarise. Complexitatea vietii, adesea neglijata de cei mai multi, neinteleasa si tratata cu tot mai putina sanctitate, ma umplea de uimire si admiratie catre un Creator de o inteligenta infinita. De ce sa-mi pun problema aparitiei vietii din elemente inorganice? De ce sa fiu interesat de teoria evolutiei darwiniene a “stramosului comun”? Se parea ca in Statele Unite nu exista controversa care ma obsedase timp de jumatate din viata. Dar… nu era asa!

Marturisesc ca datorez domnului Edmond Constantinescu, pastor adventist, nasterea in mine a simtului necesitatii de a studia evolutia. Stiam cate ceva despre Edi (el insusi insista sa fie chemat asa) inca din tara, din vremea cand comunitatea pe care o pastorea si se aduna la sala Dalles in Bucuresti era cunoscuta ca fiind “aparte”, o comunitate neconventionala in care se abordau subiecte diverse intr-un format liber, nestructurat, deschis participarii oricui, inclusiv a oamenilor de opinie si orientare filozofica sau teologica diferita. Venit in Statele Unite, Edi isi petrecuse cativa ani in zona in care traiam, fiind pastor al bisericii romane. Desi eu nu m-am alaturat bisericii romane, ci am ramas membru al bisericii americane, eram la curent cu activitatea romanilor, de bine sau de rau. Edi nu a lasat sa se inteleaga pe atunci ce anume framantari avea in legatura cu problema originilor si a evolutiei. Nici prin gand nu mi-a trecut atunci ca Edi se departa pe zi ce trece de intelegerea traditionala a adventistilor de ziua a saptea, nici prin gand nu mi-a trecut ca Edi adoptase teoria evolutiei ca model viabil al originilor. Abia dupa ce Edi s-a mutat la Chicago si abia dupa ce incepusem sa vizitez site-ul Oameni si Perspective, apoi Oxigen, si apoi Oxigen2, am aflat de pozitia lui Edi vis-a-vis de evolutie. Multe lucruri nu stiam despre Edi cu certitudine, insa stiam, sau cel putin eram convins, ca Edi era un om sincer. Transformarea lui Edi a fost pentru mine un semnal de alarma. Mi-am propus sa particip la discutiile pe oxigen2.net si sa incerc sa inteleg de ce Edi se transformase intr-un vajnic aparator si propagator al evolutiei. Care era adevarul?

Prin septembrie 2013 m-am alaturat ca blogger pe oxigen2.net la articolul “Cu leul si vaca la pascut”. Chiar de la inceput am spus “sunt creationist si cred in Dumnezeu, nu cred in evolutie”. Asta a fost eticheta pe care mi-am pus-o singur ca sa fie clara pozitia mea. Nu mi-a fost rusine cu ea nici atunci si nici acum. Ceea ce putini stiu este ca eu am apreciat incursiunea facuta pe acolo si, cum de altfel am mai amintit, experienta asta mi-a dat ocazia sa invat multe lucruri, inclusiv de la cei care ma desconsiderau si ma trimiteau sa mai citesc cate ceva: “citeste Collins”, “vezi ce zice Coyne”, “de Sean Carroll ai auzit?”, “stii ce spune Dawkins?”, etc., etc. Ei bine, am citit pe toti acestia si inca multi altii pe care ei nu i-au recomandat, insa cum sunt echilibrat (de obicei) am citit autori din ambele partide ideologice, creationim sau evolutionism. Le multumesc tuturor si in special lui Edi!

O discutie despre “creationism” sau “evolutionism” nu ma preocupa in mod deosebit. Ambele sunt ideologii si tin de o credinta, nu de stiinta. Sunt insa interesat sa inteleg procesele vietii prezentate prin prisma creatiei si evolutiei. Daca pe de o parte teoria evolutiei darwiniene (“stramosul comun”) are carente grave care o descalifica nu doar ca “fapt”, ci chiar ca “teorie stiintifica”, pe de alta parte gasesc criticile aduse de catre apologistii creationisti ca fiind adesea lipsite de onestitate intelectuala, tendentioase si bazate pe pseudostiinta. Cat despre pastorii ignoranti … imi este rusine cu ei. Stiu, sunt un simplu amator. Nicicand nu voi emite pretentii de autoritate in vreun domeniu de vreme ce ma consider un student perpetuu al stiintelor vietii, fara perspectiva de a gradua in vreun viitor apropiat. Opiniile mele reprezinta ceea ce cred la aceasta ora. Nimic nu este “batut in cuie” ci raman deschis cercetarii si consider ca adevarul trebuie cunoscut, indiferent unde ma va duce. Intentia mea este sa identific ceea ce nu este adevar stiintific, ceea ce nu este “fapt” ci doar speculatie in propusa teorie a evolutiei. Daca sunt gresit in ceea ce spun, va rog sa ma contraziceti cu argumente si sa-mi aratati unde gresesc. Va raman, anticipat, recunoscator si va invit sa examinam impreuna argumentele aduse in favoarea evolutiei.