Sex, gen si transgen – II

In prima parte a acestui subiect, o discutie inregistrata “live” cu Dl. Profesor Aurel Ionica, PhD, am amintit ca as fi dorit sa discutam mai detaliat problema identitatii sexuale si de gen la copiii de varsta pre-pubertatii, acest segment al populatiei fiind cel mai vulnerabil influentelor uneori nefaste din partea familiei, prietenilor, educatorilor, sau pastorilor. Acest deziderat nu a fost realizat in prima emisiune. Este adevarat ca problemele legate de sexualitate si identificarea individului in ce priveste propriul gen (o traducere stangace a ceea ce este numit “gender identity” in limba engleza) sunt complexe. Accentul pus de Dl. Ionica a fost pe aspectele conceptuale, indreptand atentia telespectatorilor la modul in care sunt intelesi termenii “sex” si “gen”. Odata ce discutia a pornit in aceasta directie, ideile noastre, fie in acord sau dezacord, s-au orientat catre intelegerea acelor concepte. Amanand pentru o ocazie viitoare o dezbatere mai larga a acelor chestiuni, care stau la baza polarizarii in diferite directii pe tema sexualitatii si genului, in acest articol doresc sa prezint rezultatele unui studiu amplu al acestui subiect realizat din perspectiva stiintelor biologiei, psihologiei si sociologiei, subiect care, in opinia mea, este neglijat in biserica din care fac parte, educatia membrilor bisericii fiind sub-minimala. Acest studiu a fost publicat intr-un articol de catre magazinul The New Atlantis in numarul trimestrial din toamna anului 2016, pe care il recomand tuturor celor care doresc sa inteleaga mai bine aceasta tema. Articolul este accesibil Online la https://www.thenewatlantis.com/docLib/20160819_TNA50SexualityandGender.pdf .

Pentru moment, voi prezenta traducerea Sumarului Executiv, realizat de Lawrence S. Mayer si Paul R. McHugh.

“Acest raport prezinta un sumar atent si o explicatie curenta a cercetarilor – din domeniile biologiei, psihologiei si stiintelor sociale – in legatura cu orientarea sexuala si identitatea de gen. El este oferit in speranta ca o astfel de prezentare poate contribui la capacitatea noastra ca medici, oameni de stiinta, si cetateni de a aborda problemele de sanatate cu care se confrunta populatia de tip LGBT in societatea noastra.

Cateva elemente principale:

Partea intai: Orientarea sexuala

• Conceptia ca orientarea sexuala este o proprietate innascuta, fixa din punct de vedere biologic, a fiintelor umane – adica ideea ca oamenii se “nasc in acest fel” – nu este sprijinita pe evidente stiintifice.
• Desi exista evidente ca factori biologici cum sunt genele si hormonii sunt asociati cu comportamentul si atractia sexuala, nu exista explicatii credibile de cauzalitate biologica in ce priveste orientarea sexuala. Desi anumite diferente cu privire la structura sau activitatea creierului intre persoanele heterosexuale si homosexuale au fost identificate de catre cercetatori, aceste rezultate neurobiologice nu demonstreaza ca aceste diferente sunt innascute, ci mai degraba sunt rezultatul unor factori psihologici si de mediu.
• Studii longitudinale facute pe adolescenti sugereaza ca orientarea sexuala poate avea o anumita dinamica in viata unor persoane, unul din studii aproximand ca 80% din adolescentii masculi care au marturisit ca au avut atractii catre persoanele de acelas sex nu au mai avut aceste atractii cand au devenit maturi (desi masura in care aceste cifre reprezinta cu adevarat schimbarile cu privire la atractiile catre persoane de acelas sex, sau sunt doar artefacte ale procesului de intervievare, au fost contestate de unii cercetatori).
• In comparatie cu persoanele heterosexuale, se pare ca persoanele non-heterosexuale au experimentat intr-o masura de doua sau trei ori mai mare abuzuri sexuale in copilarie.

Partea a doua: Sexualitatea, Sanatatea Mintala si Stresul Social

• Comparativ cu restul populatiei, fractiunea populatiei non-heterosexuale se afla in situatii de risc elevat de a fi afectate negativ in ce priveste sanatatea corporala si mintala.
• Membrii populatiei non-heterosexuale au un risc de aproximativ 1.5 mai mare de a experimenta tulburari de anxietate, si deasemenea o rata dubla de depresie, o rata de 1.5 mai mare de abuz de substante chimice, si aproape o rata de 2.5 mai mare de sinucideri fata de populatia heterosexuala.
• Membrii populatiei transgender au risc chiar mai mare cu privire la o varietate de afectiuni fata de membrii populatiei non-transgender. Alarmant este mai ales faptul ca rata atentatelor de sinucidere, indiferent de varsta, la persoanele transgender este estimata la 41%, in comparatie cu sub 5% in cazul populatiei Statelelor Unite, in general.
• Exista evidente, desi limitate, ca factorii de stres social cum ar fi discriminarea sau stigma contribuie la acest risc ridicat de conditii de sanatate subreda pentru populatiile non-heterosexuale si transgender.

Partea a treia: Identitatea de gen

• Ipoteza ca identitatea de gen este o proprietate fixa, innascuta a fiintelor umane, care este independenta de sexul biologic – exprimata prin expresii de genul “un barbat incatusat intr-un trup de femeie”, sau “o femeie incatusata intr-un trup de barbat” – nu este sprijinita de evidente stiintifice.
• Conform unei estimari recente, aproximativ 0.6% din populatia adulta a Statelor Unite considera ca apartin unui gen care nu corespunde sexului biologic cu care s-au nascut.
• Studiile care au comparat structura creierului la indivizii transgen si non-transgen au demonstrat o corelatie foarte slaba intre structura creierului si identificarea ca transgen. Aceste corelatii nu ofera nici o evidenta cu privire la o baza neurologica pentru aceste identificari atipice.
• In comparatie cu populatia generala, adultii care au procedat la operatii de schimbare a sexului continua sa aiba un risc major de sanatate mintala redusa. Unul din studii a aratat ca, in comparatie cu grupul de control, indivizii care au suferit operatii de schimbare a sexului sunt de 5 ori mai predispusi sa atenteze la sinucidere si de 19 ori mai predispusi la deces din cauza sinuciderilor.
• Copiii sunt un caz special cu privire la identificarea ca transgen. Doar o minoritate dintre copiii care au experimentat o identificare ca transgen vor continua sa se identifice ca transgen cand ajung la varsta adolescentei sau maturitatii.
• Exista prea putine evidente stiintifice cu privire la valoarea terapeutica a interventiilor care amana pubertatea sau care altereaza dezvoltarea caracteristicilor sexuale secundare ale adolescentilor, desi in cazul unor copii este posibil sa se observe o conditie psihologica imbunatatita daca sunt incurajati si li se acorda sprijin in identificarea lor ca transgen. Nu exista insa nici o evidenta pentru ideea ca toti copiii care exprima ganduri sau comportamente atipice genului ar trebui sa fie incurajati sa devina transgen.”

Intentionez sa revin pe tema indentitatii de gen la copii, un subiect care are trebui sa fie bine inteles de catre parinti. Consultarea medicului endocrinolog trebuie sa fie prima intervenție a părinților in a se alinia identitatea de gen a copiilor cu sexul lor biologic.