Despre fosile – fapte si interpretari

Ca unul care am crescut intr-o familie de credinciosi conservatori si am frecventat o biserica conservatoare, fundamentalista, nu vreau sa judec aspru pe cei care inca refuza sa accepte realitatea unei varste foarte vechi a pamantului. Pentru ei, a renunta la varsta tanara de aproximativ 6000 – 10000 de ani a pamantului, care se bazeaza pe o intelegere literala a primelor capitole ale Genezei si pe cronologia bisopului Ussher,  inseamna o tradare a Bibliei, a credintei intr-un Dumnezeu creator asa cum este descris in Geneza. In AZS, desele mentiuni facute de Ellen White cu privire la cele “sase mii de ani” sunt considerate, din nefericire, opinii stiintifice datorita metodei de interpretare literala si ineranta a manuscriselor profetesei. Opinia mea este ca EGW nu a facut decat sa tina cont de ceea ce se cunostea la timpul ei, anume faptul ca atat Ussher cat si Kepler si Newton considerau ca pamantul a fost creat pe la 4000 BC (erau mici diferente intre ei), ceea ce insemna ca pamantul avea aproximativ sase mii de ani. Personal, subscriu la ideea ca Geneza nu ofera un raport istoric, factual si stiintific al originilor, ci unul ontologic in care Dumnezeu aduce ordine in haos si pune pe om ca administrator al creatiei. Cei care adera la o citire literala a primelor 11 capitole ale Genezei trebuie sa fie consecventi pana la capat si sa creada intr-un pamant plat, cu patru colturi, centru al sistemului solar, pentru ca asa este descris in Biblie. Astazi sunt multi oameni de stiinta crestini care accepta timpul adanc si chiar sunt implicati in studierea rocilor prin metode de datare radiometrica, asa cum se vede si aici. Pe langa timpul adanc documentat de datarile radiometrice, straturile geologice, varstele lor, si fosilele pe care le contin obliga la o reconsiderare a originilor si, deci, a teologiei. Nu voi intra deocamdata in chestiuni legate de teologie, desi voi oferi in final propria mea interpretare. Nu sustin dogmatic interpretarea mea ci sunt dispus sa o reconsider daca evidentele oferite de oamenii de stiinta in mod experimental vor sugera aceasta nevoie. In acest articol as vrea sa facem distinctie intre fapte si interpretari cand vorbim despre “raportul” fosil.

Fapte

Straturile geologice difera semnificativ din punct de vedere al vechimii lor si fosilele sunt distribuite intr-o anumita ordine, de la simplu la complex, in straturile geologice, lucru valabil pe intregul glob. Cu alte cuvinte, anumite fosile se gasesc doar in anumite straturi. Succesiunea in care se gasesc fosilele sugereaza o evolutie a vietii sau a formelor de viata. Cele mai simple forme de viata se gasesc in cele mai vechi si mai adanci straturi geologice, iar straturile superioare contin fosile de vietuitoare tot mai complexe. Cum sa intelegem aceste fapte?

Interpretari

Creationistii YEC (young earth creationists) nu ofera nici o explicatie cu privire la diferentele de varsta a straturilor geologice. Chiar daca metodele de datare radiometrica nu sunt perfecte, faptul ca intre straturi exista diferente considerabile de vechime reprezinta un obstacol deosebit de dificil pentru YEC. Ei nu ofera alte evidente cu privire la varsta pamantului in afara de cronologia biblica. Iar in ce priveste fosilele si straturile geologice, singura explicatie oferita este cea catastrofica, a unui potop global. Fosilele ar arata in versiunea YEC ordinea in care au murit si au fost ingropate organismele in timpul potopului. Se invoca un cataclism global care include miscari seismice ale scoartei terestre in timpul potopului care ar fi creat aceste straturi. In afara de o “geologie a potopului”, YEC nu ofera alte explicatii. Toate argumentele aduse de YEC au fost invalidate stiintific.

Evolutionistii de sorginte darwiniana, clasici sau moderni, sugereaza ca formele de viata complexe au evoluat din forme de viata simple prin mecanismele mutatiilor aleatorii si selectiei naturale. Astfel, succesiunea fosilelor in straturile geologice evidentiaza, spun ei, o evolutie continua a vietii prin procese naturale. Darwin a fost constient ca registrul fosil era incomplet, lucru care l-a nelinistit oarecum. In Originea Speciilor el spune:

“But just in proportion as this process of extermination has acted on an enormous scale, so must the number of intermediate varieties, which have formerly existed, be truly enormous. Why then is not every geological formation and every stratum full of such intermediate links? Geology assuredly does not reveal any such finely graduated organic chain; and this, perhaps, is the most obvious and serious objection which can be urged against my theory. The explanation lies, as I believe, in the extreme imperfection of the geological record.” Chapter 10, first paragraph.

Lipsa formelor tranzitionale, care ar fi trebuit sa existe din belsug, a fost pusa de Darwin pe seama “extremei imperfectiuni a raportului geologic”. Darwin a sperat ca ulterior se vor descoperi si aceste forme tranzitionale. Dupa mai bine de o suta cincizeci de ani, timp in care intr-adevar s-au descoperit nenumarate fosile care au imbogatit “raportul”, lipsa formelor tranzitionale continua sa fie o problema pentru modelul darwinian.

Ambele interpretari redate mai sus sunt inadecvate in a explica originea si diversificarea formelor de viata. Creationistii YEC nu pot oferi nici o baza stiintifica pentru interpretarea lor, dar tot atat de adevarat este ca nici evolutionistii nu ofera decat o interpretare bazata pe paradigma, ori mai bine zis preceptul, “stramosului comun universal”. De altfel, “raportul fosil” nici nu mai este folosit ca evidenta a evolutiei, asta datorita problemelor nerezolvate pe care le are. Daca Darwin a crezut intr-o evolutie perpetua, uniforma, Niles Eldredge si Stephen Jay Gould au demonstrat ca evidenta fosilelor indica spre o dezvoltare in salturi a vietii, fara legatura intre o epoca si alta. Eldredge si Gould merg pana acolo incat propun ca lipsa formelor tranzitorii se datoreaza faptului ca organisme cu totul diferite de straturile inferioare au fost aduse, prin miscari ale scoartei, din alte zone unde s-au dezvoltat independent. Datorita acestei deosebiri importante de vederi intre “uniformitarismul” lui Darwin si “echilibrul punctat” al lui Eldredge & Gould, astazi evolutionistii folosesc structurile ADN-ului si filogenetica moleculara pentru a “demonstra” evolutia. Ceea ce sustin ei este ca anumite secvente sau succesiuni ale nucleotidelor si anumite “markere” in ADN par a fi identice in aproximativ toate formele de viata de-a lungul a milioane si miliarde de ani ale istoriei vietii. Filogenetica moleculara, spun ei, arata ca structurile proteinelor esentiale vietii sunt practic identice din cele mai indepartate ere, cum este precambrianul, si pana astazi. Totusi, spun evolutionistii, fosilele sunt necesare pentru ca ele arata cand anume s-au produs modificari fenotipice si despartirea ramurilor de trunchiul “arborelui vietii”. Fara fosile, pentru a stabili cand anume s-au produs aceste despartiri este necesara folosirea ipotezei “ceasului molecular”, care presupune ca rata mutatiilor a fost constanta si ca analizand diferentele in ce priveste numarul si configuratia nucleotidelor se poate intelege cand anume s-au produs aceste diferentieri. Problema principala cu aceasta ipoteza este ca rata mutatiilor difera intre un grup de organisme si altul, intre unele gene si altele, cat si intre anumite portiuni ale aceleiasi gene. Astfel, fosilele sunt strict necesare pentru a calibra “ceasul molecular” al filogeniei moleculare (ceea ce este, de fapt, un argument circular).

Opinia mea cu privire la evidenta fosilelor este doar ceea ce cred la ora asta pe baza lecturii diferitelor publicatii si carti, printre care si Biblia. Deci, nu este vorba despre o opinie stiintifica si nici nu sugerez cuiva sa o adopte. Cred ca in chestiunile ce tin de origini si sensul vietii este bine ca fiecare sa stea pe baza convingerilor proprii. Nu imi apar opinia in mod dogmatic, ci sunt dispus sa-mi schimb orientarea pe masura ce noi evidente sunt evaluate si dovedite ca fiind valide. Voi schita opiniile mele, cat mai scurt posibil, sub forma unei liste.

1. Refuz pseudoargumentele aduse de adeptii creationismului YEC si nu citesc Geneza in mod literalist, inerantist. Consider ca raportul creatiei din Geneza are un caracter ontologic, nu unul stiintific. Nu cred ca trebuie sa accept litera Genezei pentru a avea suport in ce priveste serbarea sabatului. Insusi sabatul are o semnificatie in principal spirituala, nu ca fiind un timp absolut, ceea ce este fara sens pe un pamant rotund sau in afara sistemului nostru solar. Cred ca autorii biblici, atat vetero-, cat si neo-testamentari s-au referit la Geneza prin prisma culturii timpului. Tot asa s-a referit si Isus la Scripturi (care a folosit si alte traditii, cum a fost cea cu “Lazar in sanul lui Abraam” in Luca 16, 19-31). Nu cred ca fosilele s-ar fi putut depune atat de uniform, pe baza greutatii specifice, in tumultul unui cataclism global (potop), si nici nu cred ca Dumnezeu a pus fosilele in roci pentru a ne testa credinta. Exista prea multe evidente in favoarea unui timp adanc!
2. Pe de alta parte, refuz argumentele darwinismului, fie clasic, fie modern. “Motorul evolutiei” este pur si simplu defect, si ma refer aici la mecanismele invocate de darwinisti (mutatii aleatorii care produc inovatii -adica mutanti- asupra carora actioneaza selectia naturala). Fosilele nu arata o dezvoltare continua a vietii. Asa zisele “verigi lipsa” care au fost prezentate, cum este Tiktaalik, reprezinta clasificari artificiale, conventionale, ale evolutionistilor. Desi Eldredge si Gould au fost darwinisti, argumentul adus de ei sta in picioare si astazi, si anume ca raportul fosil contine multe goluri si ca speciile par sa apara brusc, dureaza un timp si apoi dispar brusc. Genetica si biochimia moleculara infirma posibilitatea ca mutatiile aleatorii sa fie capabile de a aduce inovatii. Asa cum au demonstrat Kondrashov, Kimura, Sanford, si altii, mutatiile sunt in marea majoritate negative sau neutre. Nu numai ca ele nu pot produce inovatii in ce priveste speciatia sau complexificarea, dar au efect negativ asupra organismului. Un cancer, de exemplu, este rezultatul unor mutatii negative. Sanford arata ca in ultimii zece mii de ani genomul uman sufera o continua degradare. Pe de alta parte, toate experimentele facute in laborator au demonstrat validitatea conceptului de inginerie genetica naturala care este caracteristica tuturor organismelor, asa cum arata Shapiro. Este adevarat ca marcajele genetice si structura proteinelor arata o anume continuitate de-a lungul multor generatii si specii, dar asta pentru mine inseamna ca acestea au functii importante de indeplinit pentru orice organism viu. Asa cum Collins numea ADN-ul ca fiind “limbajul lui Dumnezeu”, folosirea unor componente organice identice in multe organisme este o evidenta la fel de valabila pentru creatie. Darwinismul nu detine copyright pe fosile, ADN, ingineria genetica, recombinarea genomului ca raspuns la stimulii sau stresorii din afara sau dinlauntrul celulei, etc.
3. Ca unul care cred in Dumnezeu, cred ca El este Creatorul a tot ce exista. Ecuatia lui Einstein, E=mc2 (Energia = masa inmultita cu patratul vitezei luminii), arata ca orice forma de materie este de fapt expresia unei cantitati uriase de energie. Big-Bang-ul teoretizat de oamenii de stiinta poate fi foarte bine exprimat prin “Sa fie lumina!” pronuntat de Dumnezeu, sau in alte cuvinte reprezinta o infuzie infinita de energie care a creat Universul in care traim. Desigur, El ar fi putut crea totul intr-o fractiune de secunda, deci nu era nevoie de sase zile pentru a crea lumea noastra. Insa cred ca devreme ce Dumnezeu a stabilit legile fizicii, chimiei, etc., El s-a auto-limitat in a folosi aceste legi pentru a crea un Univers inteligibil, astfel ca noi sa fim capabili sa intelegem creatia. Intelegerea mea se apropie de ceea ce este cunoscut sub eticheta “creationism progresiv”, desi eu includ si o masura limitata de evolutie (inteleasa ca modificare in timp sub presiunea factorilor de mediu). Cred ca Dumnezeu a creat formele principale de viata “dupa soiul lor”, dar mai ales la timpul lor. Nu cred ca Dumnezeu a creat organismele perfect adaptate la diferitele nise ale naturii, ci vad in expresia “cresteti, inmultiti-va, si umpleti pamantul” capacitatea data speciilor de a se adapta si modifica in functie de locatia pe care aveau sa o ocupe si in functie de agentii de stres din exterior. Cred ca la inceput Dumnezeu a creat prokariotele si eukariotele unicelulare, cam pe la 3,5 miliarde de ani B.C. deoarece atmosfera pamantului nu continea oxigen decat intr-o mica masura, de aceea era o atmosfera claudificata, cetoasa, care nu permitea viata organismelor complexe. Fosilele din aceasta perioada, in precambrian, sunt foarte putine, cel mai adesea in forma de stromatolite. Rolul acestor organisme unicelulare a fost ca prin procesele metabolice si mai ales prin cel de fotosinteza au eliberat in atmosfera o cantitate de oxigen suficienta pentru ca atmosfera sa devina clara si sa poata sustine viata organismelor complexe. Explozia majoritatii formelor de viata din Cambrian (550 milioane de ani B.C.) o consider un “Dumnezeu a zis”. Nu am o explicatie definitiva cu privire la cum anume a avut loc aceasta explozie a vietii, insa este clar pentru oricine nu are o minte spalata de propaganda darwinista ca acolo este “ceva” care ne depaseste intelegerea, si poate va trebui sa revin cu un alt articol. Spre deosebire de cei care au pretentia de a-l defini pe Dumnezeu (pretentie care este o aberatie, in fond), eu nu am o problema cu crearea lumii naturale “asa cum este”. Moartea fizica este o caracteristica a vietii, iar predatia este o forma de supravietuire, cu anumite limite. “The circle of life goes on” si este datoria omului  de a veghea la bunastarea ecosistemului si de a proteja mediul. Voi reveni.