Programul serviciului de inchinare pentru 22 octombrie (acum doua zile) pe care il primisem deja prin email inca din timpul saptamanii trecute, continea un titlu interesant pentru predica de la pranz: “Adventismul, o specie in pericol” (Adventism: Endangered Species by Jared Thurmon) . Aha, mi-am spus, probabil ca ceva-ceva se intampla in biserica si unii, mai tineri, incep sa-si dea seama ca sunt unele probleme in adventism. Intrebarea pe care mi-o puneam era, ce fel de probleme se vor aborda? Chestiuni din teologie, din administratie, din pastoratie, ori ce? In plus, vorbitorul era un pastor tanar, vanit in vizita de la Adventist Review. Asadar, m-am dus la biserica anticipand un serviciu mai “altfel” decat cele ruginite.
Prima surpriza a fost placuta. In loc de predica, avea sa aiba loc un dialog. Mi-am spus ca, mai direct sau mai indirect, exemplul nostru, al celor “eretici” care organizeaza dezbateri si pun intrebari incorect-politice, are un efect si fratii nostri incep sa-si dea seama ca de predici s-a cam saturat lumea si ca mai interesante sunt discutiile si dezbaterile deschise, chiar controversate, pentru ca exista multa rugina pe rotitele mintilor credinciosilor. Unul din membrii bisericii, fost coleg si prieten cu pastorul vizitator, avea o lista de intrebari pe care avea sa le puna, iar pastorul avea sa raspunda la ele. Bun, pana aici. Insa pe masura ce se desfasura pretinsul interviu, mi-am dat seama ca totul fusese aranjat, probabil de tanarul pastor. Intrebarile nu veneau din gandirea, curiozitatea sau nedumerirea membrului bisericii, pe care il cunosteam ca un om inteligent si capabil sa gandeasca, ci erau intrebari pregatite astfel incat sa se dea impresia ca se abordeaza probleme serioase ale adventismului, insa raspunsurile au fost orice altceva decat adresarea chestiunilor ridicate prin intrebari. Era un fel de circ. “Uite, vedeti? Noi abordam problemele arzatoare ale membrilor si nu ne este frica de intrebari dificile”. Din pacate, intrebarile au ramas fara raspunsuri concludente si membrul nostru care nu a facut decat a “citit” intrebarile nu a avut, practic, drept la replica.
Printre altele, s-a pus intrebarea “de ce credeti ca pleaca lumea din biserica”? Raspunsul a fost ceva de genul “lumea pleaca din biserica pentru ca este confuza cu privire la crezurile bisericii”. Poftim? Dar cine este responsabil pentru aceasta confuzie? Nu cumva invatatorii nostri? Asa m-a enervat raspunsul dat incat, dupa ce m-am dus acasa, mi-am facut un cont pe Facebook doar pentru a putea comenta la subsolul emisiunii, unde am spus ca cei care pleaca sunt de fapt confuzi cu privire la motivele pentru care noi credem ceea ce spunem ca credem. Alta intrebare a fost “au dreptate cei care ne acuza ca nu intelegem Daniel 8,14”? Tanarul pastor a neglijat complet intrebarea pusa, ca si cum nici nu a auzit-o, si a raspuns prin repetarea unor slogane, cum ca cele 2300 de zile se termina in 1844, etc.. Ma intreb, pana cand vom ignora faptul ca Daniel 8,14 se refera la judecata cornului mic, nu a celor mantuiti, si ca nu exista nici o legatura intre Daniel 8,14 si Leviticul 16 (ziua ispasirii)? De doua zile, de cand am comentat la subsolul acelei prezentari video, nimic nou, nici o reactie, nici o replica, nimeni nu a mai spus nimic. Pacat.
Ceea ce s-a intamplat sambata trecuta, pe 22 octombrie, nu face decat sa confirme – din nefericire – ceea ce spunea domnul Edi: liderii nostri striga “redesteptare si reforma” nu pentru a ne trezi din vreun somn sau din vis, ci pentru a ne induce somnul si visarea, perpetuand aceeasi naratiune ineficienta, aceeasi adormire a spiritului si gandului. Bine ca am invatat sa ducem mana la portofel, asa, ca un reflex conditionat de seminarii cu Apocalipsa. Acum 172 de ani, “marea dezamagire” a fost o rusine din care nu am invatat nimic, nu ne-a determinat la un studiu mai atent al Scripturii si nu am lepadat erorile vechi, ci le perpetuam, evident, cu buna stiinta a liderilor, pentru ca astfel credinciosii sa fie manipulati dupa dorinta. Asa ca, degeaba ma supar ca acum doua zile am sarbatorit “mare dezamagire” cu o alta, mai mica, dar tot atat de amara. Intreb totusi: pana cand octombrie va fi luna dezamagirilor?
