Revenirea lui Isus şi parabola fecioarelor

Al doilea advent al lui Isus (primul fiind cel din secolul intai cand a fost crucificat) este un concept biblic bazat pe scrierile Noului Testament si este incorporat in crezul majoritatii denominatiunilor crestine. El este ultimul eveniment inainte de escaton, care denota stagiul final al istoriei, viata “cereasca”. Exista pareri diferite in escatologia crestina. Unii (pre-milenistii post-tribulationisti) printre care se numara si adventistii, cred ca ordinea escatologica este: timpul incercarilor (plagile, tribulatia), apoi revenirea lui Isus cand va lua pe “ai Sai” la cer, urmata de un mileniu literal de dezolatie cand doar Satana si ingerii sai raman in viata, dupa care urmeaza a treia venire a lui Isus impreuna cu “ai Sai” pentru a executa judecata celor nemantuiti. Altii (pre-milenistii pre-tribulationisti) in care se includ mai toate nuantele de evanghelici americani, cred ca mai intai este venirea a doua a lui Isus (secreta) cand cei alesi sunt rapiti in ascuns la cer, urmata de perioada tribulatiilor, apoi o a treia venire a lui Isus cu cei alesi cand incepe mileniul (care are o conotatie pozitiva, o viata frumoasa), si apoi urmeaza judecata. O alta categorie sunt post-milenistii, care cred ca mai intai este mileniul (cand se crede ca pe pamant va domina binele) urmat apoi de a doua venire a lui Isus cand are loc judecata.

Adventistii de ziua a saptea pun un deosebit accent pe revenirea lui Isus, ei numindu-se “asteptatori” ai acestei reveniri, insa exista si pareri diferite printre actualii sau fostii adventisti. Unii considera ca “imparatia cerurilor” este un simbol si ca Isus nu va reveni niciodata in mod fizic, domnul Edi Constantinescu declarand in mod public acest lucru. Altii, ca domnul Aurel Ionica, se angajeaza in ceea ce mai este numit “imanentizarea escatonului” (https://en.wikipedia.org/wiki/Immanentize_the_eschaton), o ideologie care propune ca viata cereasca, escatonul, se realizeaza aici si acum in lumea noastra prin promovarea de cat mai multi oameni (si in final de catre toti) a binelui, un concept utopic care a fost respins atat de protestanti cat si de catolici. In catechismul bisericii catolice, la articolul 676, (preluat de pe Wikipedia) se mentioneaza urmatoarele:

“The Antichrist’s deception already begins to take shape in the world every time the claim is made to realize within history that messianic hope which can only be realized beyond history through the eschatological judgment. The Church has rejected even modified forms of this falsification of the kingdom to come under the name of millenarianism, especially the “intrinsically perverse” political form of a secular messianism.”

(in traducerea mea) “Inselaciunea Antihristului deja se contureaza in lume oridecate ori se pretinde ca speranta mesianica realizabilă doar in afara istoriei, dupa judecata escatologica, se realizeaza acum, in timp istoric. Biserica a respins chiar si forme modificate ale acestei falsificari ale imparatiei viitoare prezentate sub nume ca milenism, si in special forma politica de mesianism secular care este in mod intrinsic perversa”.

Exista destui adventisti care sunt obsedati de ideea revenirii si a evenimentelor finale, aici incadrandu-se si domnul Flavius Pana care a predicat intens ca Isus va reveni maine, 16 Octombrie, 2016! Acestia sunt considerati de catre BAZS “main stream” ca excentrici si eretici, dar pe de alta parte biserica produce propriile show-uri de “chemare la trezire” prin reciclarea unor slogane ca “Redesteptare si Reforma” sau seminarii de Daniel si Apocalipsa, cu fiare, persecutii, etc. De exemplu, ma aflam saptamana trecuta in Romania, la Piatra Neamt. Acolo inca nu a fost desemnat un pastor dupa plecarea celui precedent, asadar cu aceasta ocazie, sambata dupa-amiaza a vorbit un pastor care era in vizita la Piatra Neamt, un tanar cu un usor accent ardelenesc al carui nume, din motive binecuvantate, l-am uitat. Predica a fost despre nevoia bisericii de trezire din somnul spiritual, o aplicatie omiletica la parabola fecioarelor care, in asteptarea mirelui, au adormit. La iesire, pe holul bisericii l-am intalnit si i-am spus ca, desi nu m-a deranjat neaparat aplicatia pe care a facut-o, de fapt in parabola fecioarelor adormirea lor nu are nici macar umbra de conotatie negativa. Nu adormirea lor a fost problema, pentru ca adormirea lor a fost un process natural si nevinovat in contextul cand o extenuanta asteptare induce somnul. Problema a constat in faptul ca atunci cand s-a strigat “Iata mirele, iesiti in intampinarea lui”, s-a dovedit faptul ca unele fecioare nu erau de fapt bine pregatite. In ce a constat greseala lor? Exact in nepriceperea lor cu privire la faptul ca era posibil ca mirele sa intarzie si, deci, ca era nevoie sa-si fi facut rost de o rezerva suficienta de ulei pentru candela lor.

Se pare ca adventistii, in general, si cei alarmisti ca Flavius Pana in special, nu inteleg nici acum, 172 de ani dupa dezamagirea din 1844, invatatura prezenta in parabola fecioarelor. Noi nu ar trebui sa ne concentram atentia in a alarma pe membrii bisericii cu privire la iminenta revenirii lui Isus, ci dimpotriva ar trebui sa ajutam pe membri sa se pregateasca pentru o revenire intarziata despre care nu stim mai nimic si sa ne intrebam in ce consta pregatirea eficienta inainte de a adormi, fizic sau simbolic. Mi-a parut rau ca nu am avut mai mult timp de discutie cu acel tanar pastor, care era destul de bine pregatit din cate mi-am dat seama, pentru ca imediat si-a dat seama ca aveam dreptate si nu a ripostat ci a recunoscut. Daca as fi avut mai mult timp, i-as fi spus ca exact “trezirea spirituala” despre care a vorbit nu este decat un slogan fara valoare. De fapt, adormirea membrilor este indusa in primul rand de catre liderii bisericii pentru ca astfel sa poata manipula masele de credinciosi mai usor. Daca membrii se “trezesc” si pun intrebari incomode liderilor bisericii, ei vor fi imediat izolati si chiar reprimati pentru “erezie”. Teama de persecutie, de plagi, de fiare, este indusa in credinciosi pentru a-i tine intr-o stare de nesiguranta si pentru a induce in ei nevoia de a sta cat mai aproape de biserica pentru ca daca membrii stau aproape, va sta aproape si portofelul lor.

Da, sunt de acord ca este nevoie de o reala trezire spirituala, sau, asa cum bine spunea un blogger pe care il respect, este timpul sa ne facem in mod permanent o arheologie a ideilor si a crezurilor. Este timpul sa renuntam la slogane si cancane și este timpul sa abordam problemele reale ale timpului si societatii in care traim pentru a fi capabili sa oferim raspunsuri oneste si rationale. Va las cu un gand din Matei, 5,13: “Voi sunteti sarea pamantului. Dar daca sarea isi pierde gustul, prin ce va fi facuta din nou sarata?! Nu mai este buna la nimic, decat sa fie aruncata afara si calcata in picioare de oameni.” (NTLR)