Din prea mult respect

Cum singurul timp liber pe care il am pentru a scrie ceva este doar in weekend, si el limitat datorita altor activitati de familie, am sperat ca in weekendul ce abia a trecut voi reusi sa punct punct unui articol la care lucrez de ceva timp, teza a 7-a din seria Creatiunii, si sa-l public. Totusi…

Astazi as vrea sa-mi exprim reactia fata de modul in care Maestrul E. din Chicago incearca intr-un video recent sa amelioreze o situatie rusinoasa prin folosirea argumentelor de tip “red herring” facut la smokescreen.  Pentru a apara un evolutionist drag lui, Francisco Ayala, care in urma scandalului sexual recent si-a dat demisia pe 1 iulie 2018 din pozitia pe care o detinea in cadrul Facultatii de Stiinte in Biologie a University of California, Irvine, Maestrul denatureaza realitatea, de la minimalizarea posibilitatii ca Ayala sa fie vinovat, la sugestia ca Ayala este “senil”, sau ca este victima miscarii MeToo, identificata ca “extrema stanga liberala”. Si cand ceva este scandalos si miroase urat in stanga liberala de care apartine, Maestrul trebuie sa ataseze acolo si crestinismul, religia, sau credinta. Astfel, Maestrul asociaza ad-hoc “extrema stanga liberala” cu “extrema dreapta religioasa” ca avand aceeasi  ideologie, una care este “impotriva naturii umane” prin “negarea rolului evolutiei biologice in viata sociala”. Concluzia oferita in final este “cireasa de pe tort”:

“(In) cazul lui Ayala, mi se pare ca problema nu este hartuirea sexuala – daca a avut sau n-a avut loc nu stiu – mi se pare ca este un exemplu tipic in care tot ce a facut bun un om, si as vrea sa spun tot ce tine de progresul stiintei si al societatii, este condamnat impreuna cu indiscretiile pe care le-a facut la batranete – probabil ca omul a ajuns si el senil la varsta asta – exact ca in cazul crestinismului Calvinist si radical care condamna tot ce este uman pentru ca este anti-umanist, si ramane doar pocainta, si credinta, si religia. Este de fapt vorba despre o noua religie, si ca atare suntem intr-o faza foarte periculoasa in care drepturile omului la evolutie este contestat prin negarea rolului evolutiei biologice in viata sociala”.

Stai putin Maestre! Mai intai, nimeni nu a condamnat prestatia profesionala a lui Ayala sau contributia lui la “progresul stiintei si al societatii”. Ideea cu “condamnarea” este doar o fabulatie in cel mai bun caz. Pe scurt, cazul lui Ayala este urmatorul. In urma investigatiei condusa de University of California, Irvin (un oras din sudul Californiei), investigatie care a inclus interviuri cu cele patru femei care au depus reclamatii cat si peste 60 de martori, Ayala a fost gasit vinovat de abuz sexual. Aceste patru femei au fost doar dintre acelea care si-au biruit frica si rusinea, care au iesit din anonimat si au reclamat comportamentul lipsit de etica al savantului. In realitate, un numar mult mai mare de femei au fost agresate de Ayala de-a lungul anilor, dar datorita pozitiei sale de autoritate, capabil sa hotarasca destinul profesional al multora, femeile au pastrat tacerea. Ca ironie, Ayala a declarat ca si-a dat demisia “din prea mult respect pentru femei” (sic).

Micha Liberty, avocata pentru trei dintre femeile abuzate de Ayala, a declarat ca Universitatea a neglijat timp de ani de zile sa ia masuri desi au fost reclamatii multiple cu privire la faptul ca Ayala a atins victimele intr-un mod ofensator sau le-a adresat comentarii sexuale sau sexiste, una dintre cele trei femei reclamand pe Ayala cu trei ani in urma, dar administratia universitatii nu a luat masuri din motive lesne de inteles. Ayala era un savant cu reputatie internationala de care universitatea era mandra, plus ca in 2011 Ayala facuse o donatie de 10 milioane de dolari Facultatii care ii purta numele (Ayala fiind un milionar care a facut avere cu bauturi alcoolice provenite din propriile hectare viticole din zona Sacramento). Dar cand aceste patru persoane, care au fost de acord sa le fie publicate numele in presa, au recurs la serviciile avocatilor, Universitatea a decis sa ia masuri impotriva lui Ayala: i-a refuzat titlul de profesor “emerit”, a sters numele lui Ayala din titlul Facultatii de Stiinte in Biologie (care ii purta numele), si i-a sters numele si din biblioteca centrala a facultatii, ale burselor de studii si ale oricaror titluri universitare sau cladiri care purtau numele lui Ayala, ceea ce substantiaza gravitatea evidentelor impotriva sa.

Pentru a imprastia fum, Maestrul il prezinta mai intai foarte elogios pe Ayala, desi savantul nu este singurul care a adus contributii la “progresul stiintei si societatii”. Apoi foloseste eticheta de “extremisti liberali de stanga” pentru miscarea MeToo, si prin extensie aceeasi eticheta poate fi atribuita celor ca UCI, Los Angeles Times, The New York Times, The Scientist, etc., adica tuturor celor care publica “indiscretiile” lui Ayala. Sa fie oare permisibil pentru Maestru ca poti sa fii un agresor sexual atat timp cat ai adus contributii la “tot ce tine de progresul stiintei si al societatii”? Pe un astfel de considerent nu inteleg cum il poate condamna pe Feresteanu, devreme ce si el a facut mult bine prin campaniile de colportaj facute cu riscuri semnificative, prin educarea tinerilor in a invata Biblia pe de rost, sau instruirea lor muzicala. Cel putin F. chiar prezenta simptome de om cu probleme psihice, pe cand a sugera ca Ayala este “senil” vizand prin asta o indulcire a situatiei este de fapt o insulta la adresa lui Ayala, care dupa ce a demisionat a declarat ca isi va continua cercetarea stiintifica in alta parte si “cu mai multa vigoare”.

Nu este un secret pentru mine ca miscarea MeToo are legaturi cu miscarea LGBT sau cea feminista, si este stiut deja ca publicatii ca Los Angeles Times sau The New York Times sunt publicatii liberale, dar a-i considera pe toti “extrema stanga” pentru a nu impartasi rusinea partidei “de stanga” de care apartii, este rea intentie. Motivele pentru care Maestrul il simpatizeaza pe Ayala au de-a face cu faptul ca pe de o parte il considera un foarte bun critic al miscarii Intelligent Design (pe care Maestrul o uraste, chit ca nu o intelege), iar pe de alta Ayala nu este doar un biolog renumit, ci si un fost preot Dominican, adica un om al sutanei ca si el, chit ca Ayala nu a profesat nici macar un an. Ca urmare, Maestrul accepta in mod necritic pozitia lui Ayala vis-a-vis de Evolutie, Intelligent Design, Dumnezeu si Teodicee. Sa-l cunoastem putin pe Ayala, zic, pentru ca din ce am citit nu este un cruciat chiar atat de grozav al evolutiei, si nici nu intelege ID.

Dezbaterea Ayala vs. Craig in 2009 pe tema “Este Intelligent Design Viabil?” a relevat faptul ca Ayala nu doar ca nu intelege conceptul de ID, dar nu este un participant onest la o dezbatere deoarece, ca multi alti evolutionisti (si ca Maestrul nostru), considera ca intrebarile importante pe care le ridica ID trebuie tratate prin ignorare sau minimalizare. Moderatorul, un ateu filozof al stiintei care totusi sustine ca ID merita o abordare onesta in discutiile stiintifice, comenteaza astfel:

“Ayala didn’t really engage with Craig, but instead presented his own information, ignoring the arguments that Craig was giving.” 

De fapt mai multi evoluționiști si-au exprimat dezamagirea cu prestatia lui Ayala, cum este bloggerul Ranger care a comentat pe acest blog, sau Luke Muehlhauser aici. Dezbaterea nu a intentional altceva decat sa ridice problema posibilitatii ca ID sa fie un concept viabil, posibil, ori intre a fi “posibil” si a fi “adevarat” este o diferenta, nu-i asa? Daca Ayala nu considera ID ca un concept viabil, el trebuia sa demonstreze de ce nu este viabil. Si totusi Ayala, care a avut primul cuvant, nu s-a adresat temei in discutie ci doar a repetat informatii despre evolutie pe care le prezentase deja in cartea Darwin’s Gift to Science and Religion publicata cu doi ani mai devreme.

Ca si Francis Crick, care a spus:

“Biologists must constantly keep in mind that what they see was not designed, but rather evolved”

Ayala recunoaste ca natura reflecta design, dar in capitolul 2 al cartii mentionate el spune:

“it was Darwin’s genius to discover that one can have design without designer”.

De fapt, exista un “designer” si in conceptia lui Ayala, dar acesta este selectia naturala. Reluam asadar vechiul circ. Unde este evidenta ca mutatiile aleatorii si selectia naturala au produs complexitatea lumii vii asa cum o putem observa? La intrebarea asta, Ayala raspunde cu:

“Let me tell you, just for the record, there is no absence of evidence for the mechanism of natural selection for evolution. Hundreds of books, thousands and thousands and thousands and thousands of articles made by thousands and thousands of people who know how to use the scientific method, which consists of making predictions and testing them one at a time.”

Evidenta, deci, consta in “sute de carti, mii si mii si mii si mii de articole scrise de mii si mii de oameni care stiu sa foloseasca metoda stiintifica”! Bravo. Dar, nu, asta nu este “evidenta” ci este literatura! A repeta “mii si mii, etc…” denota tocmai lipsa de substanta a preceptelor evolutiei.

Ca teolog, atat in cartea Darwin’s Gift to Science and Religion cat si in dezbaterile publice in care a participat, ca aceea cu William Lane Craig, Ayala da dovada de aceeasi gandire dubla care caracterizeaza pe teistii-evolutionisti ca Theodor Dobzhansky sau Kenneth Miller. Pe de o parte Dumnezeu nu a creat nimic prin design, dar este cel care creaza prin evolutie.  Creaza, cum? In mod bezmetic? Nu, ci Dumnezeu a creat programul (software). Si cand a creat programul, l-a creat la intamplare, sau a avut un plan anume, un design deci? In aceeasi masura, pe de o parte Dumnezeu nu are nici o vina cu privire la tot felul de defecte ale organismelor, dupa cum sunt intelese sau exagerate de Ayala, si evolutia ofera “in dar” religiei o teodicee necesara si binevenita. Dar prin faptul ca Dumnezeu este cel ce ghideaza evolutia prin program/software/legile naturii, nu este Dumnezeu totusi raspunzator de rezultat? La ce ajuta sa impingi cu o treapta in urma problema de fapt? Evident ca pun problema din prisma gandirii lui Ayala, care, la fel ca multi alti evolutionsti, are impresia ca stie cel mai bine ce inseamna organism “well designed” sau “badly designed”. Cand Ayala acuza ID prin faptul ca 20% din sarcini rezulta in avort prematur, spunand ca asta il desemneaza pe Dumnezeu ca “cel mai mare abortionist”, cu ce este mai buna “teodiceea evolutiei” cand spune ca Dumnezeu nu a creat nimic in mod direct, ci doar a creat programul, adica legile naturale? Oponentul sau, Craig, dimpotriva arata ca acele pierderi premature de sarcina sunt de fapt un act de gratie, deoarece sarcina respectiva, din diferite motive, nu s-a realizat conform programului! Iar cand Ayala, in tonul lui Darwin, arata catre diferitele exemple de cruzime in natura, ca organismele parazitare sau devorarea de catre femela a organelor sexuale masculine (dupa actul sexual) si spune ca asta il arata pe Dumnezeu ca fiind un “sadic”, la ce ajuta o teodicee a evolutiei cand, de fapt, evolutia este ghidata de Dumnezeu? Craig, pe de alta parte, a amintit de cartea lui Michael Murray “Nature Red in Tooth and Claw: Theism and the Problem of Animal Suffering” (2008) in care Murray arata ca, in afara de om, animalele nu poseda cortexul prefrontal pentru a fi constiente de sine. Chiar daca ele experimenteaza sau exprima durerea, ele nu sunt constiente ca sufera.

M-ar interesa sa-mi explice Ayala cum poate sa atribuie complexitatea lumii vii unei forte creatoare oarbe, ca selectia naturala, si in acelas timp sa afirme “eu sunt creatia lui Dumnezeu”, asa cum a facut-o in dezbaterea cu Craig? Aceste argumente teologice pe care evolutionisti ca Dobzhansky, Miller, Dawkins, Ayala si multi altii le aduc nu pot da credibilitate evolutiei pentru ca acesti oameni pretind ca stiu mai bine decat Dumnezeu tainele sau rosturile naturii, cum ar fi trebuit Dumnezeu sa creeze (in cazul ca exista), ce inseamna design inteligent si design defectuos, etc. As fi inclinat sa-i ascult mai mult daca acesti evolutionisti ar fi creat macar o procariota!

Ca om de stiinta, Ayala este la fel de orbit intelectual ca orice evolutionist, fie ca este materialist (chit ca Ayala ii critica pe acestia ca Dawkins), fie ca este teist-evolutionist. In capitolele 8 si 9 ale cartii amintite mai sus, Ayala prezinta ideile sale cu privire la validitatea teoriei evolutiei, in contrast cu lipsa de validitate a conceptiilor ID. In Darwin’s Gift to Science and Religion, p. 141, Ayala spune:

 “The theory of evolution makes statements about three different, though related, issues: (1) the fact of evolution, that is, that organisms are related by common descent; (2) evolutionary history—the details of when lineages split from one another and of the changes that occurred in each lineage; and (3) the mechanisms or processes by which evolutionary change occurs”.

Despre (1) “faptul” evolutiei din stramosul comun si (2) diferitii arbori filogenetici (un singur “arbore” nu va fi niciodata alcatuit –  iata o predictie personala) am mai vorbit si se poate vorbi mult si bine fara nici un rezultat, pentru ca deductiile (inferences) bazate pe studiile comparative, anatomice sau moleculare, sunt impregnate de ideologia celor care le formuleaza. Insa nu este niciodata fara insemnatate sa vorbim despre punctul (3), “mecanismele sau procesele prin care evolutia are loc”, deoarece aici nu se mai pot face exhibitii de ingeniozitate literara. “Procesele evolutiei” reprezinta terenul nisipurilor miscatoare care absoarbe neo-darwinismul in adancurile nefiintei, este “calcaiul lui Ahile” in care toate experimentele de laborator au tras “sageti” nemiloase care daca sunt studiate cu o minte deschisa nu fac altceva decat sa invalideze teoria evolutiei darwiniene. Nu inteleg de ce Maestrul se bazeaza atat de mult pe Ayala sa demonteze conceptul Intelligent Design, cand Ayala nu este capabil sa formuleze altceva decat ceea ce deja am mai reclamat in dreptul evolutionistilor teisti, si anume, argumente teologice sau stiintifice care nu rezista unui scrutin intelectual onest si rational.

p.s. Maestre, am scris cele de mai sus nu din intentia de a contesta dreptul tau la evolutie, ci din prea mult respect pentru adevar. Ceea ce se pare ca nu poti intelege este ca neo-darwinismul s-a nascut deja mort. Să-i fie țărâna ușoară!